Buna dimineata mama…

Azi, nu incerca sa intelegi. Lasa-mi doar tacerea si linistea bratelor tale, pe care nu am mai stiut sa le simt de mult, mult prea mult timp… Stiu mama, a trecut multa vreme de cand n-ai mai auzit ecoul pasilor mei, pe podeaua care, odata, vibra sub talpile mele aflate intr-o perpetua cautare iar peretii casei noastre nu mai stiu sa-mi raspunda ca altadata, cand vocea mea parea sa-i zguduie de veselie. Stiu mama… s-a scurs mult nisip in clepsidra aflata la capatul patului tau, care ma facea, in studentie, sa urasc mersul – atunci nehotarat – al timpului si… pana si copacul de la fereastra langa care scriai in fiecare noapte, pare acum impovarat de vreme…

Azi, mama… nu incerca sa intelegi. Strange-ma doar la pieptul tau. Saruta-mi tamplele si lasa-mi inima sa adune in vitralii tacute, cioburile in care s-a transformat, in timp, sufletul meu. Lasa-ma sa adorm asa, mama, cu mainile tale mangaindu-mi parul si iluziile, pentru ca bratele tale, sunt singurul port primitor pentru corabia vietii mele – prea uzata de furtuni si maree…

Azi nu incerca sa intelegi nimic, mama… Da-mi iertarea ta si acopera-ma cu soaptele tale calde si cu linistea privirii tale. Ia-mi mainile in causul palmelor tale si lasa-ma sa uit, mama.  De trairi inutile, de soaptele timpului, de improvizatii si iluzii, de cioburi, de toti si de toate.

Iti sarut ochii mama…

La multi ani!

%d blogeri au apreciat: