Ploua. Incet si des, sau cum se mai zice pe la noi – mocaneste. O ploaie din aia care, indiferent ce ai face, iti ignora hainele si epiderma si ajunge sa balteasca lent peste iluziile tale. Intind mana incercand sa cuprind o picatura de apa in causul palmei, dar nu stiu din ce motiv, imediat ce cade, inutila mea captura dispare. Ca si cum de la o vreme am devenit permeabil.

Pasesc lent, dar decis… Nu stiu incotro ma indrept, dar oricum probabil ca si destinatia asta e la fel de buna ca oricare alta. Ma opresc, dupa cativa pasi, imi aprind o tigara, undeva sub o streasina si pornesc catre centru. Mai sus, la vreo 5-6 case o gasesc pe Maria. Sta acolo, indiferent de vreme. Imi cere o tigara si schimbam rapid cateva cuvinte si zambete. Maria e curva. Prostituata, boarfa, taratura – sau ma rog, orice apelativ cu care definiti voi practicantele celei mai vechi meserii din lume. E curva pentru ca asa vrea. Nu are in spate nici un fel de povesti triste. N-a avut un tata care a batut-o si a violat-o, n-a fost rapita si vanduta, n-a fost victima propriei inocente. O face pentru ca i se pare un job la fel de bun ca oricare altul. Mai interesant – spune ea – decat pozitia de secretara pe care a ocupat-o la un minister cu un profil si oameni plictisitori, in care scria rapoarte pentru diferite departamente.

Am cunoscut-o pe Maria in prima noapte cand m-am mutat in noua mea casa, situata pe o strada mai mult decat rau famata in Bucuresti. Iesisem pana la magazinul din colt sa-mi cumpar tigari si m-a racolat. „Ma vrei?” m-a intrebat. I-am raspuns sec „Imi pare rau, nu ma intereseaza”. A schitat un soi de zambet si a intrebat din nou: „Dar o tigara, vrei sa imi dai?”. I-am intins pachetul abia cumparat. Si-a aprins destul de stangaci tigara, mi-a multumit si am plecat fiecare in drumul lui. Eu catre casa in care ma asteptau zeci de cutii de despachetat, ea catre strada pe care isi astepta clientii dornici sa-si elimine sperma contra-cost.

Am vorbit de multe ori cu ea. De obicei, dimineata devreme, ora la care ma intorceam de la serviciul meu de noapte si intr-o zi mi-a spus. „Stii, noi tot vorbim dar nu stiu cum te cheama”¦” I-am spus si mi-a intins mana, zicandu-mi „Eu sunt Maria”. Evident, de atunci, am impartit de multe ori tigari cu Maria. Ale mele, ale ei. Mi-a spus ca ma place pentru ca sunt – in opinia ei – „super ma-sa” si pentru ca ii spun pe nume. De asta i-a placut si Arnautu, pestele ei. „E un gentleman, comparativ cu altii”, imi spune cateodata. „Cand dever-ul e slab, ma dojeneste putin, dar ma lasa in boii mei”. Trebuie sa recunosc ca are dreptate. Arnautu e avocat. Lucreaza la o cunoscuta casa de avocatura ziua, iar noaptea isi coordoneaza fetele iesite la produs. Cand nu e plecat cu sotia si copii la mare, la munte.

Maria le-a spus alor ei ca lucreaza la call-center-ul unei mari companii petroliere, situat intr-o cladire noua din centrul orasului. A avut si cativa iubiti, dar nu s-a gandit sa se lase de prostitutie. „Imi place ceea ce fac si chiar asta vreau sa fac” imi repeta aproape recurent de fiecare data cand mai stam la povesti. Trebuie sa recunosc ca imi place Maria. Din acelasi motiv, este unul dintre putinii oameni de pe strada care imi spun pe nume. Si-mi zambesc. Invariabil. Simplu. Sincer.

O las sa-si vada de ale ei si pornesc mai departe. Unde mergeam? Da, spre centru. Ma opresc intr-o cafenea sa-mi rasfat papilele gustative cu o cafea fierbinte. Imi scot raglanul, ma asez la o masa langa fereastra, imi aprind o tigara si incep sa privesc prin geam la oamenii care merg prin ploaie. Undeva pe fundal se aude o muzica sfasietor de lenta. Trista. Ca si tipa care-mi pune cafeaua in fata. „5 RONI”, imi spune. Platesc, ceva mai mult decat face si ma cufund in ganduri. Ma intreb ce fac oare oamenii pe care-i cunosc. Percep rapid in minte flash-uri cu fiecare, imaginandu-mi-i, acolo unde ar trebui sa fie. Acasa, la job, prin ploaie. Fiecare cu destinul lui. E buna cafeaua pe care o prepara tipa asta trista. Am sa mai trec pe aici, intr-o zi. Acum n-am timp, trebuie sa ajung in centru. Si nici macar nu stiu de ce.

%d blogeri au apreciat: