Buna dimineata, copilarie…
Buna dimineata, copilarie…
Imi aduc aminte de tine… De genunchii tai zdreliti, de zambetele care inundau efervescent lumea din jur, de curiozitatea ta care, recurent, te purta catre cele mai nebanuite cotloane ale podului bunicilor.
Buna dimineata, copilarie…
Nu te-am uitat. Cum n-am uitat nici gustul cireselor furate din curtile vecinilor, nici mirosul florilor de camp din coronitele pe care le impleteai cu meticulozitate, cat era ziua de lunga.
Buna dimineata, copilarie…
Spune-mi, iti mai aduci aminte mine? Sunt tot eu, cel pe care-l stii. Nu te uita la ridurile care mi-au acoperit chipul. Viata, oamenii, iubirea au lasat amprente pe drumul meu. Ignora-mi umerii obositi, gandurile triste, nelinistile din suflet, visele tacute, aripile frante…. Sunt tot eu. Cel care alerga exuberant pe campuri, cel care mesterea continuu vapoare de hartie si adaposturi pentru iepuri si porumbei. Sunt eu, priveste-ma mai bine! De ce imi taci? Chiar nu iti mai aduci aminte de mine?
13 comentarii 
Comentati insemnarea 
Un playlist continand cele mai triste piese compuse vreodata. Un playlist care transcende timpul si spatiul si care ignora limitarile si prejudecatile de tot felul: gen, curent, nisa, notorietate. Pur si simplu muzica trista...
J’ai perdu les mots… sublimes, tes souvenirs d’enfance… l’Enfance te souvienne, just un peu plus different, je t’assure… aujourd’hui, comme toujours, ce matin, encore plus.
Instinctual si artistic :)…adica uman!
Intr-adevar,am inteles inca o data,sau de fapt mi-am adus aminte de nebunia aia a descoperirii,de placerea simturilor pe care numai varsta asta poate sa o produca la asa intensitate..aproape halucinogen.Pe care tu iar ai reusit sa le surprinzi,aproape instinctual as zice.
sensibil…foarte sensibil..la multi ani copilului din noi!!
Alexandra a raison…[sper ca am scris bine...nu ma pricep la scris in franceza]…la multi ani…copilului din sufletul tau!
Eu zic ca isi aduce aminte de tine, mie asa mi-a spus cand ne-am vazut ieri. Si iti ureaza si copilaria “La Multi Ani!”. A mai spus ca ar fi cazul sa incepi sa iti ridici aripile ca asa o sa vezi ca nu te-a uitat.
@Alexandra Ivan – Merci Alexandra peut etre tu as raison, meme si que tes paroles tombent comme une inquietude…
@Oana – Probabil ca undeva in noi, copilaria asta incatusata simte nevoia sa vada, din nou, lumina – nu stiu daca am sa-i pot oferi asta.. Multumesc
@Phoebe – Nu sunt uman?
@ d – la multi ani… chiar daca, nici macar nu sunt sigur ca il vom gasi prin cotloanele sufletului….
@Flying Soul – peut etre, Il y a bien d’autres ames qui sont dans le meme cas… d’autres adults qui besoin de trouver leur enfance…
@per – intr-o zi, poate ai sa-mi soptesti si mie cum de reusesti tu sa comunici cu toata lumea, inclusiv cu copilaria…
@all – tardiv, la multi ani… daca ati mai gasit copilul din voi….
poate, trebuie doar sa ma intrebi.
Suntem tot noi, desigur, dar nu identici cu acei din copilarie! Pentru ca asta e sensul vietii: acumularea, invatarea…Nu putem sa ramanem exact la fel! Idealul ar fi sa ramanem copii in inima, si batrani in intelect! Idealul…:)
[...] florilor de camp din coronitele pe care le impleteai cu meticulozitate, cat era ziua de lunga. <citeste continuarea> [...]
Copilaria nu pleaca niciodata din noi. Ea piere daca este izgonita.
Sunt niste cuvinte cu rost spuse
@anita – exista o Inchizitie pentru orice, chiar si pentru copilarie. Salvarea copilariei e, ce-i drept, undeva sub buzunarul de la piept.
@dany – eh, din cand in cand, in zilele imapare… mai curge si rost pe ici pe colo.