Nu, chiar nu imi mai aduc aminte ce zi era dar, chiar si acum, dupa mii de file rupte de prin calendare, inca mai pot percepe relativ usor, mirosul ala aparte pe care ploaia il lasase in aerul rarefiat al tarmului mediteraneean, unde-mi gasisem un refugiu temporar pentru miile de ganduri si trairi pravalite peste sufletul meu de-a lungul celor doi ani ai primei mele iubiri.
Ma plimbam aproape...
Cred ca trecusera cateva zile din momentul in care am inceput sa descopar singur casa bunicilor, dincolo de limitele gratiilor de lemn – tipice la vremea aceea – paturilor pentru copii. Si stiu ca primul lucru care m-a intrigat, a fost soba de terracota din camera si mirosul de cetina arsa degajat de vreascurile aruncate cu recurenta in foc de o mana grijulie.
In mintea mea, am...
Nu stiu daca a de vina fost mana destinului, alinierea planetelor sau pur si simplu hazardul, cert e ca s-a asezat la masa exact in fata mea.
Nici macar nu retinusem cum o cheama – cum se intampla de obicei atunci cand ti se prezinta in decurs de cateva secunde mai multe persoane – dar prezenta ei a reusit sa-mi intinda nervii la maximum, dupa ce toata noaptea m-a fixat cu privirea,...
Stateam acolo in ciuda oricarei ratiuni…
Stropii de apa aruncati de valurile de cativa metri imi biciuiau nemilos fata, mainile, corpul… si nu stiu de ce, dar simteam in fiecare dintre atingerile alea convulsive si reci, un soi de decizie subita a marii de a-mi chiureta orice urma de regret si tristete…
Pur si simplu, ma simteam incapabil sa deschid ochii, sa ma ridic si sa fug...
Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca placenta mamei a fost destul de confortabila. N-am vrut sa ies in lumea asta, probabil ca si atunci, inconstient, simteam ca nu-i voi apartine niciodata.Trecusera 8 luni din momentul in care parintii mei, intr-un relativ abandon al ratiunii, ma concepusera in casa bunicilor din partea tatei pana cand ceea ce mai ramasese din sora-mea parasise neospitalierul...