Cred ca fac parte din categoria barbatilor care, din cand in cand, iubesc cioburile. Simplu si neconditionat. Ca si cum iubirea asta de cioburi, rarefiata si recurenta, ar fi definita de cine stie ce axioma cu aplicabilitate implicita. Da. Cateodata simt ca le iubesc. Cioburi de tot felul: de argila, de sticla, de idei, de vise, de timp, de orice. Si tot atunci imi si asum iubirea asta relativ...