Sunt…

… doar o iluzie reflectata intr-un ciob de suflet… … doar un suras fugar intepenit intr-o mare  de zambete inutile… … doar un ciot de aripa frant intr-un zbor oarecare … … doar un ecou desprins prematur dintr-o ploaie tacuta … … doar o noapte inundata cu atingeri reci… Mai bine...

Zambetul destinului

“Asa a fost sa fie. A fost mana destinului“, mi-a soptit odata cineva, oferindu-mi brusc un sistem de referinta pentru justificarea confortabila a propriului meu trecut de calator permanent prin paturi si conturi bancare. Si cum era de asteptat, barbatul din mine a reactionat previzibil. In locul unui refuz patimas de bastinas ultragiat am optat pentru acceptarea implicita a unei...

Mainstream…

Azi n-am chef sa deschid fereastra catre lume. Mi-e relativ scarba sa descopar – pentru a nu stiu cata oara – ca apartinem unui timp al viselor umede si oamenilor de unica folosinta. Ca, ne redefinim recurent prin acelasi scenariu, cu si despre iluzii, pofte, violenta, sex, foame, sete si dragoste. Care invariabil erup cu o efervescenta aproape nepamanteana, doar pentru a deveni scame...

Drumuri de iluzii

Spuneam astazi cuiva ca, odata ce-ai hotarat sa alegi drumul iluziilor si realitatilor retusate, n-ar trebui sa te mire perisabilitatea lui. E ca si cum, n-ai intelege de ce destinul nu accepta implicit sa fie jucat la zaruri si nici de ce nu vrea sa se onformeze, fara nici un fel de marja de eroare, unui culoar clar, pe care tu, in infatuarea ta cvasi-demiurgica, simti ca ai chef sa-l impui. Sau...

Tristetea timpului…

Buna dimineata,  draga prietena… Azi, m-ai intrebat subtil: “de ce esti atat de trist?” Inainte de a-ti raspunde, as vrea, pur si simplu sa-ti multumesc… Intr-o buna zi, am constatat ca in lumea mea nu mai exista ecou. Ca, dintr-o data, fiecare cuvant ce erupea in sunete, se scurgea indecis prin ziduri semi-permeabile, fara a se intoarce insa inapoi… Am atribuit...