Stau de vreo jumatate de ora si-l privesc. Fara cuvinte. Ca la cinematograf. Evident, ma intriga faptul ca din toate ferestrele lumii a ales-o pe a mea si culmea, a facut-o ca si cand ar intui ca prin atitudinea lui sfideaza orice urma de concentrare ramasa in mine la capatul unei zile obositoare. Ma intriga prezenta lui. Simt ca m-as duce sa cotrobai prin bucatarie dupa ceva cofeina care sa-mi...
Ploua. Incet si des, sau cum se mai zice pe la noi – mocaneste. O ploaie din aia care, indiferent ce ai face, iti ignora hainele si epiderma si ajunge sa balteasca lent peste iluziile tale. Intind mana incercand sa cuprind o picatura de apa in causul palmei, dar nu stiu din ce motiv, imediat ce cade, inutila mea captura dispare. Ca si cum de la o vreme am devenit permeabil.
Pasesc lent, dar...