Erezia tacerii

Iubesc o singura tacere dincolo de cuvinte. O tacere asociata exclusiv cu miopia ratiunii si hegemonia simturilor, care ma determina sa-mi asum, pentru o vreme, erezia apartenentei la iubire… Atunci si doar atunci simt ca vreau sa vand mastile timpului la balciul desertaciunilor. Atunci si doar atunci constientizez ca lumina si intunericul cad perpendicular pe cochilia aparuta din...

Tristetea timpului…

Buna dimineata,  draga prietena… Azi, m-ai intrebat subtil: “de ce esti atat de trist?” Inainte de a-ti raspunde, as vrea, pur si simplu sa-ti multumesc… Intr-o buna zi, am constatat ca in lumea mea nu mai exista ecou. Ca, dintr-o data, fiecare cuvant ce erupea in sunete, se scurgea indecis prin ziduri semi-permeabile, fara a se intoarce insa inapoi… Am atribuit...

Iluzii si conjugari

De dimineata, cand cotrobaim a nu stiu cata oara dupa niste blestemate de chei, brusc mi-a venit sa conjug verbul a simti. Admit, e o idee tampita, cine poate avea asemenea preocupari in genul eu simt, tu simti, noi simtim…. Si asta, inainte de rasfatul matinal al papilelor gustative cu cofeina sau, ma rog cine stie ce alt substituent. Se poate, ce-i drept, sa fie o forma incipienta de...

Urnele timpului…

Cu multa vreme in urma am descoperit undeva in sufletul meu, un spatiu obscur si dezolant. Un soi de camera intunecoasa, in care, stivuite aleatoriu, zac urne ce ascund cenusa tuturor clipelor de iubire, de pasiune sau de tacere, pe care le-am pierdut sau deopotriva castigat de-a lungul vietii. Mii de urne, deasupra carora refuza sa se astearna cu rigurozitate pulberea rosietica a...

Fluture de noapte

Stau de vreo jumatate de ora si-l privesc. Fara cuvinte. Ca la cinematograf. Evident, ma intriga faptul ca din toate ferestrele lumii a ales-o pe a mea si culmea, a facut-o ca si cand ar intui ca prin atitudinea lui sfideaza orice urma de concentrare ramasa in mine la capatul unei zile obositoare. Ma intriga prezenta lui. Simt ca m-as duce sa cotrobai prin bucatarie dupa ceva cofeina care sa-mi...