Exista un moment la marginea noptii cand barbatul, tocit si neras, ca o corabie cu catargele frante, renunta brusc la a mai fi un amant dezlantuit, pentru a deveni, cu ea cuibarita la pieptul lui, un sfant protector. Ca si cum tristetea ei ar surprinde in instantanee de lumina, obscuritatea trecutului sau. O priveste si-si aduce aminte de prima senzatie pe care femeia asta, altfel, i-a creat-o....
Atunci aveam sa-mi dau finalmente seama ca e greu, daca nu imposibil, sa tii pasul cu timpul. Exact cand ma asteptam mai putin, l-am simtit intervenind brutal si direct printre sarutarile noastre rarefiate, printre zecile de mangaieri umede, lasand – cel putin in mine – un sentiment ciudat si aproape stupid de teama, similara probabil cu aia pe care o incearca un hot de magnolii...
Ploua. Incet si des, sau cum se mai zice pe la noi – mocaneste. O ploaie din aia care, indiferent ce ai face, iti ignora hainele si epiderma si ajunge sa balteasca lent peste iluziile tale. Intind mana incercand sa cuprind o picatura de apa in causul palmei, dar nu stiu din ce motiv, imediat ce cade, inutila mea captura dispare. Ca si cum de la o vreme am devenit permeabil.
Pasesc lent, dar...
Dincolo de tacere sunt amintirile. Dincolo de iluzii, raman doar cioburile unor vise terminate prematur… De ieri, Octavian Paler nu va mai scrie niciodata scrisori imaginare la umbra cuvintelor si nici nu va mai scrijeli vise intr-un timp despre viata-i pe un peron. De ieri, cel ce a fost mult timp un Don Quijote in Est a plecat sa intretina polemici cordiale cu cei pe care, candva i-a...
Simt ca brusc am devenit traficantul propriilor mele iluzii. Ca si cum, dintr-o data, m-am transformat in genul ala de individ care i-ar da lui Mefisto cu ciocanul peste degete, din ratiuni concurentiale. Asta ca un soi de excentricitate tolerabila, pentru ca de altfel, e suficient spatiu de manevra pe piata sufletelor. Si totusi azi, mi-am propus sa ma judec. Sa fiu propriul meu Torquemada...