Libertate si testosteron
Libertatea, puterea si barbatul fac parte din aceeasi religie. Religie in care femeia trebuie, ca vrea sau nu, sa-si asume statutul de idol temporar. Ca un soi de erezie acceptata. O indulgenta pe care El, pontifex maximus in citadela propriei sale falocratii si-o acorda din cand in cand.
Spre deosebire de barbat, femeia iubeste fara a se simti ultragiata de slabiciunea ei. Se revarsa in, si prin dragoste. Abia apoi simte nevoia de a-i uzurpa libertatea. Ca o dovada de apartenenta la propriul eu. Paradoxul e ca marea majoritate a oamenilor – barbati si femei – habar nu au ce inseamna libertatea. “Sa fac orice, oricum, oricand” – vine rapid, definitia libertatii, pe buzele marii majoritati a urmasilor cuplului primordial. “Asta inseamna libertatea”. Oare?
Personal mi se pare doar un cliseu de circumstanta. Invatat pe de rost. Educat. Impregnat. Impus. “Atata timp cat nu lezez prin libertatea mea libertatea altcuiva”, ar putea adauga un adept al oricarei variatiuni de decalog. Da? Interesant. Ca si cum am institui un sistem de caste ale libertatii. Liberi, mai liberi, ireal de liberi, cei mai liberi. Poate ca libertatea inseamna sa-ti sfidezi ratiunea si sa faci, ceea ce in mod normal, nu poti, nu vrei sau nu simti ca trebuie/poti sa faci. Ma rog, asta e ce-i drept un soi de utopie, pentru ca de cele mai multe ori ajungi sa te incatusezi in propriile limite, ca un cerc in propriul sau diametru. Vrei sa zbori si constati ca n-ai aripi. La propriu.
Daca stai si asculti femeile vorbind, invariabil una aduce aminte de cea ce ar putea capata statut de a 11-a porunca. “Barbatul are nevoie de libertate”. Ca si cum Eva, accepta prin fiecare celula faptul ca Adam, individ primordial prin excelenta, are nevoie de spatiu. Ca un tribut pentru coasta pe care i-a cedat-o la facerea lumii. Ce inseamna libertatea pentru un barbat? In afara de alcool, confort si putere, femei. Mai concret, libertatea de a analiza nestingherit esantioane de Eve. Ca un soi de fetis paroxistic impus de testosteron. Si reteta perfecta pentru orgoliu.
Se ridica apoi, invingator si priveste peste umar la stocul de iluzii, lasate ca o dara a misiunii sale de explorare si cucerire. Si culmea, dupa o vreme, conquistadorul, ajunge sa-si doreasca, din cand in cand, catusele si prizonieratul unor maini incolacite in jurul lui. Cu dragoste. Nu exista insa invingatori, fara invinsi…
10 comentarii 
Comentati insemnarea 
Un playlist continand cele mai triste piese compuse vreodata. Un playlist care transcende timpul si spatiul si care ignora limitarile si prejudecatile de tot felul: gen, curent, nisa, notorietate. Pur si simplu muzica trista...
cat se poate de adevarat :) cel putin,ultimul paragraf(al carui impact il resimt cel mai puternic,poate pentru ca imi doream sa aud asta) cucereste imediat.
Azi m-am deghizat putin… poate foarte putin! Tocmai pentru simplul motiv ca am devenit o pasare calatoare la tine pe blog.
Ai dreptate cand spui ca nu stim ceea ce este libertatea. De fapt si de drept, ceea ce stim noi este ce inseamna libertatea in fata legii… ce ne ofera o civilizatie, o societate. Aceea este libertatea noastra. Iar daca eu am o suma de “calitati” ce le definesc drept libertate, cel cu o cultura diferita de cea a mea are o alta suma. Asa ca libertatea ramane totusi in final un concept pur filosofic. Aplicabil si neaplicabil, o iluzie si o neiluzie. Greu de definit, palpabil si mai greu.
Da, barbatul are nevoie de libertate… insa nu este tot el acela care alege sa se lege de o femeie? nu este si aceasta o forma de libertate? desigur, multi mi-ar pune leocoplast pe gura si m-ar da afara din sala daca spun asa ceva. Dar fiecare dintre noi intelege in felul lui libertatea. Daca unii barbati o simt ca si nevoia si putinta de a copula cu altele, pentru unii barbati libertatea inseamna de a gasi pe Aceea cu care se simte cu adevarat liber. Eu cred ca am noroc…
Te imbratisez cu drag
@oana – zambesc subtil:-)
@Pasarea calatoare – problema cu barbatii e ca, s-ar putea sa n-avem habar ce inseamna, pana cand ne dam seama ca dincolo de toate e doar un concept idealizat. Un soi de coloana vertebrala fara nici un pic de fundament real… dupa cum spuneam, “culmea, dupa o vreme, conquistadorul, ajunge sa-si doreasca, din cand in cand, catusele si prizonieratul unor maini incolacite in jurul lui. Cu dragoste…”
Rudy… crezi ca femeie au habar ce vor? cateodata? ca acea dorinta de “eu vreau asta” este de fapt si de drept de multe ori superficiala
@Woody – tu vrei sa fii renegata de generatii intregi de femei? :-))) Dar ai dreptate… touche’
Rudy, deja m-au renegat… altii m-au blestemat… feministele m-au numit misogina… etc, etc, etc :) so, does it matter?
De cate ori intalnesc un El si se infiripa acel ceva, acea dorinta pentru a carei implinire esti aproape gata sa iti sacrifici libertatea, ma intreb inevitabil:oare chiar sacrific ceva sau e doar iluzie? Imi place sa aleg implinirea acelei dorinte si, odata implinit rirualul, s-ar putea ca dorinta sa dispara si sa plec mai departe, spre un alt El, care nu este decat un popas temporar. Am fost chiar acuzata ca eu o fac “pe barbatul” intr-o relatie sau alta, ca si cand ar fi atat de simplu sa discerni asta. Puterea nu este neaparat legata de testosteron ci de personalitate:dominanta sau dominata. De regula, femeile au personalitate dominata, culegand chiar voluptati din asta. Eu, insa, am un accentuat apetit pt postura dominanta. Si ce daca!
Catre “Pasarea calatoare”
Te rog sa-mi spui (doar mie): esti pasare sau pasarica calatoare?
Astept urgent raspuns (sincer).
Arcasule, din pacate sunt amandoua.
Na si acum ce te faci?
Sa fim seriosi, Rudy, vremurile s-au schimbat: femeia este mult mai libera decat acum 100 de ani, poate chiar 50 de ani. In fiecare zi, mai libera!
Greseste, experimenteaza, invata… Nu ii mai convine pe piedestal, muza azi, schimbata cu alta maine. Nu mai vrea sa fie Ana lui Manole. Si uite cum rolurile se inverseaza…