Ploua. Incet si des, sau cum se mai zice pe la noi – mocaneste. O ploaie din aia care, indiferent ce ai face, iti ignora hainele si epiderma si ajunge sa balteasca lent peste iluziile tale. Intind mana incercand sa cuprind o picatura de apa in causul palmei, dar nu stiu din ce motiv, imediat ce cade, inutila mea captura dispare. Ca si cum de la o vreme am devenit permeabil.
Pasesc lent, dar...