Iluzii si conjugari

De dimineata, cand cotrobaim a nu stiu cata oara dupa niste blestemate de chei, brusc mi-a venit sa conjug verbul a simti. Admit, e o idee tampita, cine poate avea asemenea preocupari in genul eu simt, tu simti, noi simtim…. Si asta, inainte de rasfatul matinal al papilelor gustative cu cofeina sau, ma rog cine stie ce alt substituent. Se poate, ce-i drept, sa fie o forma incipienta de...

Urnele timpului…

Cu multa vreme in urma am descoperit undeva in sufletul meu, un spatiu obscur si dezolant. Un soi de camera intunecoasa, in care, stivuite aleatoriu, zac urne ce ascund cenusa tuturor clipelor de iubire, de pasiune sau de tacere, pe care le-am pierdut sau deopotriva castigat de-a lungul vietii. Mii de urne, deasupra carora refuza sa se astearna cu rigurozitate pulberea rosietica a...

Tristete lusitana

Simt ca brusc am devenit traficantul propriilor mele iluzii. Ca si cum, dintr-o data, m-am transformat in genul ala de individ care i-ar da lui Mefisto cu ciocanul peste degete, din ratiuni concurentiale. Asta ca un soi de excentricitate tolerabila, pentru ca de altfel, e suficient spatiu de manevra pe piata sufletelor. Si totusi azi, mi-am propus sa ma judec. Sa fiu propriul meu Torquemada...