Tristete…

Stii, arde…. Mocnit… Sfasie… Spune-mi… de ce apartii unui vis aproape ermetic pe care nu stiu sa-l inteleg? Am avut din nou acel vis azi noapte… Acel vis care imi inunda recurent linistea si gandurile, care nu ma lasa sa renunt si sa sper. Acel vis, la finalul caruia, simt, ca de fiecare data, acea sete acuta de apa si de buzele tale… Nu, nici acum nu te-am...

Tristete si turnuri de fildes

Primavara asta a inchegat in cioburi inutile cenusa tacerilor timpului… In numele unui destin oarecare… Ca o reactie normala de exorcizare a viselor in timpul unei prohibitii la zambet si in virtutea nevoii de seceris prematur menit sa subtieze puzderia de trairi si himere ascunse prin cine stie ce cotloane al sufletului. Azi, imi arog dreptul de a ma surghiuni in lumi imateriale...

Tristete echidistanta

Nu pot scrie nimic. Privesc foaia goala si imi simt gandurile spulberate in scame si cioburi. Traiesc din nou acelasi echinoctiu al sufletului si simt in mine, din nou, doze egale de fericire si tristete, de iluzii si certitudini. Ma inunda jumatati de ganduri, jumatati de vise, pe care le inteleg doar pe jumatate. Ma simt rascolit de intuneric si lumina in egala masura si imi asigur, la bursa...

Erezia tacerii

Iubesc o singura tacere dincolo de cuvinte. O tacere asociata exclusiv cu miopia ratiunii si hegemonia simturilor, care ma determina sa-mi asum, pentru o vreme, erezia apartenentei la iubire… Atunci si doar atunci simt ca vreau sa vand mastile timpului la balciul desertaciunilor. Atunci si doar atunci constientizez ca lumina si intunericul cad perpendicular pe cochilia aparuta din...

Iluzii si conjugari

De dimineata, cand cotrobaim a nu stiu cata oara dupa niste blestemate de chei, brusc mi-a venit sa conjug verbul a simti. Admit, e o idee tampita, cine poate avea asemenea preocupari in genul eu simt, tu simti, noi simtim…. Si asta, inainte de rasfatul matinal al papilelor gustative cu cofeina sau, ma rog cine stie ce alt substituent. Se poate, ce-i drept, sa fie o forma incipienta de...