Stau de vreo jumatate de ora si-l privesc. Fara cuvinte. Ca la cinematograf. Evident, ma intriga faptul ca din toate ferestrele lumii a ales-o pe a mea si culmea, a facut-o ca si cand ar intui ca prin atitudinea lui sfideaza orice urma de concentrare ramasa in mine la capatul unei zile obositoare. Ma intriga prezenta lui. Simt ca m-as duce sa cotrobai prin bucatarie dupa ceva cofeina care sa-mi...