Tristete si turnuri de fildes
Primavara asta a inchegat in cioburi inutile cenusa tacerilor timpului… In numele unui destin oarecare… Ca o reactie normala de exorcizare a viselor in timpul unei prohibitii la zambet si in virtutea nevoii de seceris prematur menit sa subtieze puzderia de trairi si himere ascunse prin cine stie ce cotloane al sufletului.
Azi, imi arog dreptul de a ma surghiuni in lumi imateriale – un soi de fetis aplicabil oricarui inger sau oricarui demon, aparut conjunctural printre himere… Simt ca a venit vremea sa ma intorc in mainile timpului, simt ca a venit timpul sa ma pierd in leaganul meu de mari orfane. Simt ca trebuie sa zgarii gandurile cu personalitate, ce-mi macina tampla si cred ca e momentul sa presar o pulbere rosietica a uitarii peste aripile frante ale unui zbor, aproape imaginar.
Azi, imi arog dreptul de a nu participa la propria-mi judecata. Stiu ca trebuie sa imi asum penitenta propriului abandon. N-am de gand sa ma las haituit de cainii paradisului. Si nici de flash-back-uri in alb-negru sau voci din trecut ce-mi bandajeaza ranile cu himere nascute prin turnuri de fildes inutile…
Aproape ca a trecut si ploaia…
5 comentarii 
Comentati insemnarea 
Un playlist continand cele mai triste piese compuse vreodata. Un playlist care transcende timpul si spatiul si care ignora limitarile si prejudecatile de tot felul: gen, curent, nisa, notorietate. Pur si simplu muzica trista...
Sa pleci in surghiun ?
Ai grija ce iti doresti; de cele mai multe ori dorintele ne sunt indeplinite.
Si, chiar daca acum visezi la altceva, chiar si acolo, in surghiun, vei (re)gasi in tine tristetea si turnurile de fildes. Desi multi cred altceva, tristetea este doar in noi si o purtam peste tot…. pana hotaram sa o lasam la primul tomberon si sa ne incarcam bratele de flori de tei.
@Frumos spus Darael… Dar ce te faci cand simti ca florile de tei apartin altor brate… care, la randul lor sunt facute sa se piarda in mainile tale… Atunci astepti trist, alte primaveri…
Exilul… in propria lume, nu e ceva absurd… E doar un refugiu temporar in care, incerci sa slefuiesti noi aripi… si noi vise… Sa reinveti sa speri..
daca acele brate sunt facute sa se piarda in mainile tale, atunci si florile de tei vor ajunge si ele in bratele tale.
… si-atunci cand cineva te-asteapta cu flori de tei, de ce nu ai visa, de ce nu ai veni? De ce nu, cand soarele deseneaza curcubee din iluzii de inceput de vara? Exista inspiratie, destin, dorinta… nu te ascunde de tine in turnuri de fildes… pentru ca, asa cum recunosti chiar tu, “aproape ca a trecut si ploaia…”
Poate pentru ca nu florile de tei sunt cele care indeamna la visare? Pentru ca este asteptata chemarea bratelor pline cu flori de iasomie sau cu magnolii?