Tristete…
Stii, arde….
Mocnit…
Sfasie…
Spune-mi… de ce apartii unui vis aproape ermetic pe care nu stiu sa-l inteleg?
Am avut din nou acel vis azi noapte…
Acel vis care imi inunda recurent linistea si gandurile, care nu ma lasa sa renunt si sa sper. Acel vis, la finalul caruia, simt, ca de fiecare data, acea sete acuta de apa si de buzele tale…
Nu, nici acum nu te-am vazut… Te-am perceput langa mine, in bratele mele, am simtit atingerea pielii tale, gustul dulce-amarui al buzelor tale… Si, ca de fiecare data mi-ai cerut sa-ti promit ca ne vom cauta mereu, pentru ca apartinem fiecare din noi bratelor celuilalt, pentru ca ne leaga o iubire ce transcende timpul si spatiul…
O iubire la fel de veche ca zidurile Babilonului, la fel de pasionala ca si cantecele pescarilor din delta Nilului, la fel salbatica si intunecata ca si padurile unui ev mediu indepartat, la fel esoterica precum secretele alchimice, la fel de tandra ca mangaierea valurilor ce au stiut sa ne acopere mereu picioarele goale, atunci cand, uzi si tacuti, mergeam tinandu-ne de mana, pe plajele timpului. Doua umbre ce, de mii de ani, danseaza in noapte…
Mi-e dor de tine…
Noapte buna iubito, oriunde ai fi…
18 comentarii 
Comentati insemnarea 
Un playlist continand cele mai triste piese compuse vreodata. Un playlist care transcende timpul si spatiul si care ignora limitarile si prejudecatile de tot felul: gen, curent, nisa, notorietate. Pur si simplu muzica trista...
Rudy, sunt f interesante obsesiile tale “recurente”, si cele de traire si cele expresive.
sunt sigura ca te aude oricum..cu sufletul si cu inima, oricat de mult incearca sa se gandeasca la ea..
Cat de frumos ai surprins in cuvinte aceasta universala si atemporala asteptare si cautare..
@Maria – e ceva organic, incontrolabil, ceva ce nu pot evita… Simt ca destinul imi scrijeleste mai adanc fiecare din liniile tusate in palma mea atunci cand vreau sa ma dezic de prezenta sa… Nu stiu, fiecare din visele astea imi lasa in egala masura liniste si furtuna…
@Rebeca – stii? La un moment dat singura dorinta a unui barbat e sa aiba certitudinea ca ea exista si ca toate gandurile lui nu se irosesc inutil prin furtuni tumultoase in colturi de suflet…
@Cristia – nu eu am surprins in cuvinte… Am un ritual pe care-l respect cu sfintenie atunci cand scriu… Las mainile sa astearna pe hartie sau pe ecran fiecare traire a sufletului. Aproape ca mi se pare un sacrilegiu sa intervin in cuvinte sa slefuiesc simturile care imi ghideaza degetele in incursiunea asta printre cuvinte….
la un moment dat singura dorinta a unei femei este sa stie ca el va ramane langa ea pentru totdeauna si ca se va intoarce, nu o va parasi…e de fapt una si aceeasi dorinta cu a barbatului…cred ca fiecare din ei trece prin furtuni tumultoase si infrunta un desert lipsit de oaze…dar stii in ce am crezut dintotdeauna?…in regasire
Sti si eu visez uneori ca alerg…….. caut ceva sau pe cineva nu stiu exact pe cine…….. sau ce . Poate- mi cau propriu eu, poate sufletul pereche. Am crezut cindva ca l-am gasit dar m-am amagit, sau popate nu. Poate caut ceva, da cu siguranta ceva caut ! Este mult prea tirziu sa mai caut ……….. Poate intr-o alta viata ! Am obosit !
@Rebeca – la un moment dat singura dorinta a unui barbat este sa stie ca a gasit femeia in ale carei brate simte ca apartine si implicit ca viata lui de calator permanent prin paturi si iluziii, s-a terminat… Paradoxul face ca dupa o viata de decadenta si cioburi, nu-ti doresti decat sa fii barbatul unei singure femei… al EI
@sam – Stii… si eu simt asta din cand in cand… Ma simt obosit si parca as ceda in lupta cu destinul, dar senzatiile pe care le percep in visele astea recurente nu ma lasa sa cedez in fata primului impuls…
Cateodata insa simt ca as avea nevoie de a fugi, departe… la capatul lumii, eu si cu gandurile mele… Si nu stiu de ce, dar m-as astepta sa o gasesc acolo si pe ea… si gandurile ei…
Rudy,
Tu ai scris insemnarea? E cu certitudine cea mai frumoasa scrisoare de dragoste ce am citit-o vreodata…
insemnarile tale ma fac sa simt aceeasi tristete pe care am simtit-o cand am citit mitul androginului. cred ca numai o conceptie atat de sublima despre dragoste si originea ei ar putea justifica sfasierea pe care o simtim cand gandurile despre lipsa lui sau a ei ne invaluie fiecare rasuflare.
uneori, cand pictez, dincolo de lumini si umbre palpita culori smulse parca din suflet. poate al meu, poate nu… ma gandesc atunci ca albastrul l-am vazut intai in ochii lui sau ca am simtit gustul rosului pe buzele lui amare.
nu e prima data cand intru pe blogul tau, dar e prima data cand te inteleg. nu sunt insa fericita facand asta…
[...] deci deunazi pe un foarte interesant blog o chestie foarte interesanta. Si m-am gandit ca merita mentionata. Suna cam vag, nu [...]
“Traiti-va clipele vietii cu bucurie si incantare fata de tot ce va inconjoara! Luati viata asa cum este ea si infrumusetati- o cu blandetea Iubirii voastre! Aduce-ti din voi toata splendoarea ce exista de-o Eternitate acolo si veti vedea cum drumurile se deschid iar raspunsurile la asteptarile voastre, apar! Totul este sublim! numai grijile si indoielile voastre fac ca obstacolele sa apara.” Acesta e un mesaj pe care l-am primit ?i am sim?it c? se potrive?te aici. Cuvintele sunt superbe, dar am senza?ia c? ceva nu se potrive?te…în iubirea ce transcede timpul ?i spa?iul nu are ce c?uta triste?ea, cel pu?in a?a v?d eu…
…suflete pereche ….
Ma intorc mereu la postarea asta, cea mai faina din tot ce-ai scris vreodata.
@Mysha – multumesc, dar nu cred sa existe o scrisoare de dragoste mai frumoasa decat un simplu zambet smuls din cine stie ce firide ale timpului
@anca – spunea un proverb arab ca sunt tristi doar cei ce inteleg…
@anomiS – nu-mi apartine. Eram atat de fara mine cand am scris-o incat e aproape clar ca e de altundeva, de dincolo de sinapsele mele.