Ma gandesc la tine… si ma intriga…

Ma gandesc la tine si aproape ca ma chinuie senzatia de familiar ce-mi inunda fiecare celula prin cuvintele pe care, cateodata, mi le lasi in dimineata. Zambesc subtil, poate chiar aproape malitios la gandul ca poate nici macar n-ai habar de faptul ca ai reusit sa-mi decojesti, poate prea repede, multe dintre miile de temeri si ezitari de prin colturile obscure ale gandurilor mele, acumulate constient intr-o viata tributara unei decadente de conjunctura…

Continuu sa ma gandesc la tine si nu inteleg cum ai reusit sa cartografiezi pana si cele mai ascunse colturi ale sufletului meu, marcand cu o mana, poate mult prea sigura fiecare dintre punctele sensibile ale zidului – aparent inexpugnabil – care-mi inconjoara fortareata de cioburi si tacere… Sa fii oare Tu? Zambesc din nou. La naiba, cred ca am inceput sa-mi cumpar propriile iluzii, inducandu-mi in sinapse nevoia de a destrama ideea de cvasi-utopie asociata cu Ea si de a o substitui prin tine. Si daca totusi…

Nu stiu, ma macina incertitudinile astea, mai ales acum, in noapte… cand stau si privesc aiurea dansul nehotarat al umbrelor lasate pe perete de zecile de lumanari aprinse prin camera. As vrea sa gasesc ceva ce ar putea sa ma faca sa ma detasez de fiecare traire si de semi-abandonul asta cognitiv ce pare sa imi inunde fiecare celula, dar nu reusesc. Pana si amaratul ala de fluture de noapte imi ignora cu desavarsire fereastra deschisa.

Culmea, acum ca ma gandesc la el, aproape ca ma simt inchis intr-o crisalida pe care doar cuvintele tale, buzele tale…. ar putea-o sparge. Eh, sau doar, din nou, delirio improvviso… Evident… ma intreb daca la ora asta… visezi undeva sub aripa unei zeite balcanice a somnului linistit. Eu unul simt ca mai am de cochetat cu Morfeu pentru o vreme si, mai mult ca sigur, preconizez si o serie de negocieri dificile.

La naiba femeie… ma rascolesti…

%d blogeri au apreciat: