Stii, arde….
Mocnit…
Sfasie…

Spune-mi… de ce apartii unui vis aproape ermetic pe care nu stiu sa-l inteleg?

Am avut din nou acel vis azi noapte…

Acel vis care imi inunda recurent linistea si gandurile, care nu ma lasa sa renunt si sa sper. Acel vis, la finalul caruia, simt, ca de fiecare data, acea sete acuta de apa si de buzele tale…

Nu, nici acum nu te-am vazut… Te-am perceput langa mine, in bratele mele, am simtit atingerea pielii tale, gustul dulce-amarui al buzelor tale… Si, ca de fiecare data mi-ai cerut sa-ti promit ca ne vom cauta mereu, pentru ca apartinem fiecare din noi bratelor celuilalt, pentru ca ne leaga o iubire ce transcende timpul si spatiul…

O iubire la fel de veche ca zidurile Babilonului, la fel de pasionala ca si cantecele pescarilor din delta Nilului, la fel salbatica si intunecata ca si padurile unui ev mediu indepartat, la fel esoterica precum secretele alchimice, la fel de tandra ca mangaierea valurilor ce au stiut sa ne acopere mereu picioarele goale, atunci cand, uzi si tacuti, mergeam tinandu-ne de mana, pe plajele timpului. Doua umbre ce, de mii de ani, danseaza in noapte…

Mi-e dor de tine…

Noapte buna iubito, oriunde ai fi…

%d blogeri au apreciat: