Blog

Piesa Piece by Piece se incadreaza, fara nici un fel de dubii, in sfera cantecelor menite sa dea nastere unor trairi melancolice si cvasi-depresive, aferente momentelor de regret si singuratate. Versurile si linia melodica au o sensibilitate aparte, sfidand oarecum prejudecatile legate de varsta relativ frageda a cantaretei si perioada in care a aparut si a fost lansata aceasta piesa. Un lucru este clar: ascultand Piece by Piece ai senzatia ca fiecare iluzie si fiecare traire se desprind din tine pentru a-ti inunda, din nou, prezentul. Poate este meritul versurilor, poate al vocii tinerei Katie Melua (nascuta in Georgia, URSS – 1984) despre care se spune ca ar fi, in egala masura, ampla si proaspata, ca un soi de combinatie intre Ella Fitzgerald, Edith Piaf si Nina Simone.

If Only You Knew este mult mai mult decat o piesa oarecare. In primul rand pentru ca a aparut ca o sfidare pe care Tarkan a adresat-o tuturor celor care au spus ca este incapabil sa interpreteze alte piese decat cele care poarta amprenta ritmurilor Anatoliei parintesti si, in al doilea rand, pentru ca a reusit, prin cateva artificii vocale, sa transforme cantecul intr-o piesa unica. If Only You Knew este mai degraba un strigat de disperare, care sfasie lent si care induce nevoia de a te pierde in privirea celui/celei careia ii apartii. Pentru ca acolo sunt toate raspunsurile. Pentru ca doar acolo, simti, pentru o clipa, ca poti sfida timpul, spatiul, totul…

Cry me a River este poate una dintre cele mai populare piese aparute vreodata in spatiul muzical nord-american. Piesa a fost compusa in anul 1953 pentru a fi interpretata de Ella Fitzgerald in filmul Pete Kelly’s Blues (un film despre america anilor ’20.) Producatorul i-a cerut compozitorului Arthur Hamilton sa inlature din cantec cuvantul “plebee”, considerat innaceptabil pentru scenariul filmului si cum acesta a refuzat, prima inregistrare cu Ella Fitzgerald va fi oferita publicului abia 8 ani mai tarziu. Cu toate astea in 1955 acrita/cantareata Julie London va interpreta prima si cea mai cunoscuta versiune a piesei – ce va fi inglobata in coloana sonora a filmului The Girl Can’t Help It. Versiunea Dianei Krall este, potrivit criticilor, o tortura a sufletului. Plina de intensitate si disperare, linia melodica inunda cu tristete si deziluzie.

Whiskey Lullaby este un single country interpretat de Brad Paisley si Alison Krauss. Piesa a aparut atat pe cel de-al treilea album al lui Paisley – Mud on the Tires cat si pe albumul lui Alison Krauss – Hundred Miles or More. Aceasta melodie despre alcool, dragoste, tradare si abandon. Cu certitudine “a must see/hear” in cadrul acestei categorii.

Adriana Mezzadri este o cantautoare peruano-braziliana, iar piesa Marcas de ayer detasandu-se ca fiind cea mai cunoscuta dintre melodiile sale. Interpretat in dialect castilian, cantecul are un sunet profund, abstract si cu un puternic impact psihologic. Astfel melodia se distinge printre celelalte creatii ale compozitoarei care, prezinta, mult mai multe influente folclorice sau care se apropie mult mai mult de stilul rock clasic al Adrianei Mezzadri.

My Immortal este cel de-al treilea single de pe impresionatul album Fallen cu care trupa rock Evanescence a debutat oficial in peisajul international. Varianta initiala a piesei a aparut in perioada 1997-1998 si apartinut in totalitate fostului chitarist al Evanescence, Ben Moody, versurile fiind inspirate dintr-o scurta povestire scrisa chiar de el.

Pentru varianta prezentata pe albumul demonstrativ al trupei Origin, solista Amy Lee a recompus linia melodica, schimband in totalitate si versurile piesei My Immortal. Piesa in formatul actual este un soi de strigat disperat care sfideaza uitarea, care distribuie divergent tristete si deziluzie, abandon si tacere.

Piesa Angel a aparut initial pe albumul Surfacing (1997) si, potrivit interpretei a fost compus in memoria lui Johnathan Melvion (Smashing Pumpkins) decedat in 1996, in urma unei supradoze de heroina. Piesa vorbeste despre incertitudinile si inconsistenta unui suflet aflat mereu pe drumurile pline de sicane ale vietii si despre invariabila similitudine din final, existenta intre toate aceste calatorii.

Relansat ca single in anul 1999, Angel a beneficiat imediat de o enorma popularitate, fiind deseori folosit pe coloana sonora a mai multor pelicule, pentru a sublinia sonor diferite scene emotionale (City of Angels, Cold Case, General Hospital). Piesa, pare mai degraba tributara influentelor emotional country decat celor classic pop, dar tocmai prin sound-ul aparte induce o stare de tristete permeabila.

Lothlorien, una dintre cele mai emotionale piese semnate de Enya, se distinge in special prin multitudinea de influente celtice ce pot fi percepute din linia melodica. O piesa instrumentala prin excelenta, Lothlorien, a aparut pe albumul Shepherd Moons lansat in anul 1991. Doi ani mai tarziu, Shepherd Moons a castigat un premiu Grammy pentru Cel Mai Bun Album New Age.

Lothlorien este o piesa care n-are nevoie de cuvinte sau cartografieri sonore. Este o experienta aparte, relativ initiatica si personala pentru fiecare. Chiar o experienta care difera nu doar de la om la om, ci, poate, chiar de la o zi la alta…

Piesa Tango To Evora a aparut pe albumul The Visit (1991) al Loreenei McKennitt si prin sunetul sau aproape eretic – desprins din cantecele esoterice ale secolelor XV-XVII – pare mai degraba un imn pagan care incearca sa reuneasca prin muzica imagini si vise pierdute prin negura timpurilor. Linia melodica este, evident influentata profund de cultura celtica, dar si de excrescentele neo-pagane aparute in secolul XX.

Din punct de vedere perceptiv, Tango To Evora are nevoie de exact aceeasi permeabilitate cognitiva ca Lothlórien, poate si pentru simplul fapt ca apartin aceluiasi leagan cultural. Ca si in cazul piesei anterioare, si acest cantect reprezinta o experienta personala, irepetabila si, implicit unica.

Recuerdos de Alhambra este o piesa apartinandu-i lui Francisco Tarrega si se distinge in spatiul muzical cu influente latine ca fiind una dintre cele mai sensibile creatii destinate chitarii clasice. Interpretarea lui Pepe Romero este, asa cum preconizam, una pur si simplu exceptionala, lasand impresia ca instrumentul folosit este mai degraba o mandolina decat o chitara clasica.

Am ales aceasta interpretare, in primul rand pentru ca tremollo-ul lui Romero (nascut pe 8 martie, 1944 in Malaga, Spania) se distinge ca fiind unul dintre cele mai rafinate pe care le-a avut vreodata muzica interpretata la chitara, iar acest lucru nu putea fi decat benefic pentru aceasta piesa, pe care Tarrega a creat-o combinand elemente folk iberice cu tendintele muzicicii romantice. Din punctul meu de vedere, prezenta versiune a piesei Recuerdos de Alhambra induce o stare sfasietoare de dor dar si o melancolie difuza, imposibil de controlat.