Muzică tristă. Arhivă ce cuprinde piesele selectate în cadrul proiectului “Cea mai tristă muzică a tuturor timpurilor”. Proiectul a fost inițiat și conceput de Rudy Roth cu ajutorul ascultătorilor postului Radio3Net și cititorilor acestui blog. Este un proiect interactiv, perpetuu deschis la noi modificări și suplimentări.
Lista pieselor încadrate în categoria “muzică tristă” este, așadar una deschisă. Contribuțiile se pot face prin intermediul secțiunii de comentarii de la finalul articolului.
Conceptul de bază al proiectului s-a bazat pe ideea că toate creațiile umane care pot fi grupate în această secțiune au un rol extrem de important în procesul de introspecție a sinelui. Fiind creații cu o profundă dimensiune emoțională, ele translatează eul ascultătorului în acea stare necesară regăsirii viului său.
Cu alte cuvinte, prin linia melodică sau prin versurile lor, piesele triste induc nevoia regăsirii stării de fericire ce a precedat tristețea actuală. Pentru că suferința conștientizată și experimentată și de alții, este mai ușor înțeleasă, acceptată și depășită.
Alison Krauss & Union Station – Ghost In This House “Ghost in This House” este o poveste despre pierdere și singurătate,dar mai ales despre refuzul cognitiv de a merge mai departe și despre incapacitatea de …
Dorul nemarginit al fado-ului lusitan impletit cu pasiunea meridionala a sudului Italian. O piesa cu un ritm aproape barbar, care rascoleste gandurile pentru a le desira apoi in scame de vis si iluzie. O piesa care musteste de durere dar care totodata poate fi ceea ce Rabindranath Tagore ar numi ploaia racoritoare ce poate cadea peste pustiul unei vieti…
“9 Crimes” este primul single de pe albumul 9 al lui Damien Rice, al doilea album de studio lansat de irlandez la 4 ani dupa debutul sau discografic cu O din anul 2002. Cu o linie melodica aproape ezitanta, desenata pe un riff delicat de pian si, din cand in cand, mangaiata de tonurile lirice ale orchestrei de coarde, 9 Crimes este poate unul dintre cele mai puternice cantece ale repertoriului lui Rice si cu siguranta una dintre putinele piese care pot sta pe picior de egalitate cu “The Blower’s Daughter”.
“Sunt tristi doar cei care inteleg” – Proverb arab – Lista unora dintre cele mai triste piese compuse vreodata…
In ianuarie 1995, Serge Lama – autorul piesei Je suis malade – i-a cerut Larei Fabian sa i se alature – vocal – intr-un duet pe scena unui concert desfasurat la “Palais des Congres” din Paris. Intrucat reactia publicului a fost mai mult decat buna, Serge i-a solicitat Larei sa mai interpreteze inca o data piesa, dar de data asta singura. Lara Fabian – s-a impus pe scena internationala, in special datorita tehnicii sale vocale, abilitatilor interpretative si, nu in ultimul rand, datorita faptului ca a interpretat piese atat in franceza cat si in italiana, engleza, spaniola si portugheza.
Adagio in Sol minor pentru orga si coarde – este o piesa orchestrata de muzicologul italian Remo Giazotto si, conform acestuia, are la baza fragmentele unei sonate apartinandu-i lui Tomaso Giovanni Albinoni, gasite printre ruinele Bibliotecii Landului Saxonia – Dresda, dupa bombardamentele aliate din timpul celui de-al doilea razboi mondia. Adaggio in G minor a fost oferit pentru prima data publicului larg in anul 1958, de atunci si pana acum, detasandu-se in peisajul muzical drept una dintre cele mai editate piese ale tuturor timpurilor.
Eva Marie Cassidy (n: 1963 – d:1996) a fost o interpreta americana considerata de cotidianul britanic The Guardian ca fiind una dintre “cele mai mari voci ale generatiei sale”. Genurile muzicale abordate in repertoriul sau sunt destul de eterogene: jazz, bluez, folk, gospel si pop. Cassidy a fost relativ necunoscuta in perioada vietii, dar albumul sau postum a fost vandut in peste 4 milioane de exemplare. La inceputul anului 2001 compilatia Songbird – continand piese interpretate de Cassidy a ajuns pe primul loc in UK Album Charts. Piesa Over the Rainbow, aparuta in 1939 in filmul Vrajitorul din Oz, in interpretarea celebrei Judy Garland este poate unul dintre cele mai cunoscute cantece ale tuturor timpurilor, aparand de atunci si pana acum in cateva sute de variante. Versiunea Eva Cassidy pastreaza frumusetea cantecului, adaugandu-i insa multe note dramatice. Va lasa sa vedeti aceasta inregistrare (una dintre putinele in care apare live Eva Cassidy).
Piesa Piece by Piece se incadreaza, fara nici un fel de dubii, in sfera cantecelor menite sa dea nastere unor trairi melancolice si cvasi-depresive, aferente momentelor de regret si singuratate. Versurile si linia melodica au o sensibilitate aparte, sfidand oarecum prejudecatile legate de varsta relativ frageda a cantaretei si perioada in care a aparut si a fost lansata aceasta piesa. Un lucru este clar: ascultand Piece by Piece ai senzatia ca fiecare iluzie si fiecare traire se desprind din tine pentru a-ti inunda, din nou, prezentul. Poate este meritul versurilor, poate al vocii tinerei Katie Melua (nascuta in Georgia, URSS – 1984) despre care se spune ca ar fi, in egala masura, ampla si proaspata, ca un soi de combinatie intre Ella Fitzgerald, Edith Piaf si Nina Simone.
If Only You Knew este mult mai mult decat o piesa oarecare. In primul rand pentru ca a aparut ca o sfidare pe care Tarkan a adresat-o tuturor celor care au spus ca este incapabil sa interpreteze alte piese decat cele care poarta amprenta ritmurilor Anatoliei parintesti si, in al doilea rand, pentru ca a reusit, prin cateva artificii vocale, sa transforme cantecul intr-o piesa unica. If Only You Knew este mai degraba un strigat de disperare, care sfasie lent si care induce nevoia de a te pierde in privirea celui/celei careia ii apartii. Pentru ca acolo sunt toate raspunsurile. Pentru ca doar acolo, simti, pentru o clipa, ca poti sfida timpul, spatiul, totul…
Cry me a River este poate una dintre cele mai populare piese aparute vreodata in spatiul muzical nord-american. Piesa a fost compusa in anul 1953 pentru a fi interpretata de Ella Fitzgerald in filmul Pete Kelly’s Blues (un film despre america anilor ’20.) Producatorul i-a cerut compozitorului Arthur Hamilton sa inlature din cantec cuvantul “plebee”, considerat innaceptabil pentru scenariul filmului si cum acesta a refuzat, prima inregistrare cu Ella Fitzgerald va fi oferita publicului abia 8 ani mai tarziu. Cu toate astea in 1955 acrita/cantareata Julie London va interpreta prima si cea mai cunoscuta versiune a piesei – ce va fi inglobata in coloana sonora a filmului The Girl Can’t Help It. Versiunea Dianei Krall este, potrivit criticilor, o tortura a sufletului. Plina de intensitate si disperare, linia melodica inunda cu tristete si deziluzie.
