„Tată. Soț. Economist. Scriitor. Jurnalist. Cercetător în domeniul studiilor politice și de securitate. Locotenent (r.) al Armatei Române. Grafician. Dintr-o întâmplare,
român de pretutindeni”
Am venit pe lume în anul 1979, în București, dar primii ani de viață m-au găsit în casa bunicilor, departe de efervescența, de perspectivele și de geometriile contradictorii ale Micului Paris. Acel sat tipic din Câmpia Română este spațiul căruia îi aparțin, trup și suflet. Cu toate astea, oriunde m-aș fi aflat, am simțit aproape întotdeauna că port tatuate pe tâmple amprenta și vibrațiile Bucureștilor. Așa cum port unghiurile, umbrele și luminile Timișoarei sau ale Bruxelles-ului. Din 2012, grație unei întâmplări, am ajuns să-mi hașurez destinul și emoțiile în lumina cu particule aurii a Mediteranei. Din 2012 m-am transformat în Rudy Roth, român de pretutindeni, iar din 2019, în Rudy Roth – poet al emigrației.
Geometriile timpului meu
Mi-am petrecut o mare parte a adolescenței (mai mult sau mai puțin mioape) prin băncile Colegiului Național de Informatică „Tudor Vianu„. În paralel însă frecventam și ultima „rezervație” urbană a Bucureștilor anilor 90, aflată în Parcul Herăstrău. Mai apoi, diminețile studenției aveau să mă găsească în amfiteatrele Academiei de Studii Economice din București. Serile însă mă purtau aproape invariabil pe insula din Parcul Bordei, un reper pe harta boemă a vremii.
În paralel cu studiile am început primul job, și anume tehnoredactor la ziarul Universul al lui Aristide Buhoiu. Acolo și, ulterior la revista XS (Exces) am învățat cum să scriu articole pentru „hârtie„. Mai apoi, am lucrat ca traducător la RADOR (agenția de știri a Societății Române de Radiodifuziune). Începând cu anul 1999 și până în anul 2009 am fost, pe rând, reporter, redactor, trainer sau prezentator la „Antena Bucureștilor„, Radio România Actualități și „Radio3Net„.
Anii 2005-2006 aveau să mă găsească iar într-o instituție de învățământ superior, în cadrul unui program de master al Universității din București. La fel și anii 2007-2008, când am fost admis la un master in relații internaționale la University of Kent.
Cucerit iremediabil de cercetarea academică, am început în anul 2009 un program doctoral în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, pe care l-am absolvit în anul 2015 cu o teză despre politica externă a României și cu mai multe articole publicate în jurnale de specialitate.
Din 2011 lucrez ca economist, manager de proiect, iar din 2013 ca și cercetător în domeniile relațiilor internaționale și analizei de politică externă. Pentru puțină vreme am fost angajat (prin concurs, pe durată nedeterminată) în cadrul Ministerului Mediului și, ulterior, în cadrul Ministerului Apărării Naționale din România. Ocazional, susțin cursuri de dezvoltare profesională și personală. Din 2016 și până în 2019 am fost redactor șef-adjunct al publicației de limbă română, Occidentul Românesc. În anul 2016 am pus bazele Portalului Cultural Leviathan, iar din 2018 pe cele ale Revistei Culturale Leviathan.
Ocazional scriu și desenez, cu pseudonimul artistic Rudy Roth. Rodul acestor pasiuni îl puteți găsi, în parte, în acest spațiu virtual.
Legături către conturile mele de media sociale
 |  |  |  |  |  |  |
Iti multumesc pentru starea de bine pe care mi-a dat-o descoperirea blogului tau.
Hristos a inviat!
Citindu-te, simt continuarea gandurilor mele in scrisul tau. Nu am talentul tau de a le asterne si-mi pare rau! Continua, imi face bine!
Impresionata!
….realmente IMPRESIONATA !!!…o seara magnifik-ti urez si nu in ultimul rand,multumiri pentru acest …hmmm…regal condeistik…
azi am descoperit blogul tau…. am scris cuvantul „tristete” si am ajuns direct aici…… gandurile mele in cuvintele tale…. mai frumos rostite de tine….. insa aceeasi tristete…. aceleasi vise…. vad ca citim aceleasi carti…. am convingerea ca tu esti in avantaj… cel putin cantitativ…. suntem aceeasi zodie….. azi esti trist ? sau poate este una din acele zile cand stii ca poti orice……
Ma bucur ca mai exista oameni atenti la nuante si la realitatile de dincolo de aparente! Oare de unde vine tristetea de pe chipul tau Rudy? Sa fie tristetea oamenilor terfeliti de un sistem imund si insensibil la joaca copilului sau la rima poeziei? Putem aduce un strop de rai in lumea noastra care incepe sa semene tot mai mult a iad?!
Rudy, oricum, iti multumesc ca ai ales sa vii in lumea noastra acum inaintea unor prefaceri ca ii vor buimaci pe multi dintre noi! Impreuna, speram sa gasim drumul spre lumina, spre acasa!
Te imbratisez ca pe un prieten regasit!
Bine te-am gasit suflet de artist al altor timpuri.
Rudi, mai dam si noi o bauta ceva? Da si un un semn de viata pe mail, o atentie, o maslina..
imi era dor sa te citesc. bine (ca) te regasesc
Nu ma satur sa citesc…revin,si iar revin aici..cuvintele mele de lauda sunt mult prea mici …
Noi,fostii colegi din Lsd,nu te-am uitat si speram ca ai viata frumoasa pe care o meriti….ramai cu bine,pana data viitoare 🙂
„Abilitatea de a preveni ?i gestiona conflictele interpersonale” – sun? foarte interesant! ?i, cum le previi? Probabil, prin t?cere, pân? ce „adversarul” se plictise?te…Asta merge foarte bine cu „preocupare pentru eliminarea riscurilor”.
?tii, se spune c? via?a îns??i este un risc, iar tu l-ai eliminat cu grij?…:)
toti suntem tristi fara EL…orice al realiza, orice am vedea, oricea am cumpara…oricat am cumpara…posesiunile ne mulmtumesc pe moment…dar intotdeauna apare ceva mai à la mode…si cercul nu se inchide…sau se inchide si ramanem cu un gust amar…va iubesc pe toti…pe toti copiii care cautati…va cautati…existam doar in EL. Fiindca EL ESTE VIATA NOASTRA DE FAPT NOI II APARTINEM…a murit si a inviat pentru a ne elibera…sa ne eliberam si noi alegandu-L!
@angela – cu toate ca tardiv, multumesc si eu pentru cuvintele frumoase.
@dolion – incearca sa lasi sa curga… si cuvintele vor consuma orice urma de teama de pe la candelele timpului
@angi – ei multumesc:-) din cand in cand mai prinde bine o maree pe marea mea de indoieli
@medeea – multumesc ca ai reusit sa-mi duci pret de o secunda gandurile de cealalta parte a mirarii
@valeria – sunt doar un ceasornicar ce vinde timpul pe datorie.
@Marcel Lutic – ma bucur sa vad lumina lastarind prin visele Oamenilor aici la periferia timpului nostru. Multumesc!
@primadona25 – bine ai venit Doamna, pe tarmul singuratatior timpului.
@Slayer – Cum sa nu:-))) Dupa ce termin cu examenele la doctorat si intru si eu intr-o binemeritata vacanta, mergem undeva sa scuturam timpul de regrete si sa inotam sincron pe marile lui Bachus (macar teoretic).:-))) Ce mai faci tu?
@alina manole – si mie mi-e dor sa te aud:-) mai ales atunci cand – imi arunci profetii anonime prin versurile tale… si fara sa stii ajungi sa-mi porti tacerea pe pamant.
@noangeleyes – am bucur sa vad ca nu alerg descult pe pamantul uitarii. Si mie mi-e dor de voi, poate curand voi reusi sa si ajung acasa. Numai ca job-ul, doctoratul si viata ma tin departe, foarte departe de lumea virtuala.
Bine mestere. Te pomenim si acuma cu povestile tale si radem cu lacrimi.
In rest nimic.. astept sa dau licenta, si sa-mi iau certificarea CISCO, poate trag si eu aer strain in plamani in viitorul apropiat.
In rest.. stau cu enciclopedia, dex, britanica + wikipedia sa citesc ce scrii :))
Buna dimineata scumpul meu coleg Eduard!
Ca sa nu risc sansa prezentarii tale a Strategiei energetice a Rusiei… si tu a prezentarii mele Noua dimensiune geografica – redefinirea Rusiei… hai sa ne indulcim cu ciocalatele de la Chisinau pt ca viata e mult mai dulce cu ele… !
Larisa, draga mea, bun venit in catedrala mea de iluzii si taceri, pe unde-mi astampar din cand in cand dorul inegal de timp si iluzii.
Cat despre ciocolatele de le Chisinau, ce pot spune, mi-au innodat pentru o clipa gandurile de gustul copilariei cand timpul mai stia sa ia urma pasilor mei.
Multumesc.
Scumpul meu coleg Rudy-hoinarul… s-au sfarsit si examenele sesiunei noastre de la doctorat, dar nu si cercetarea… celor mai criptice galerii din galactica hoinarului… 🙂
Multumesc pt gentileta ta Rudy, la noua reintalnire, cu drag am sa indulcesc familia ta din bucuriile Chisinaului!
Iti daruiesc un pom plin cu pasiune-intelepciune si armonie, din care sa culegi ce poti… pentru hambarul galactic!!!
Cel mai nefericit din toti este cel care nu mai iubeste si nu poate uita c-a iubit. (Adam Mickievicz)
Cand apare cartea ? Sau, mai apare ?
surprinsa, ti-am gasit blogul cautand o lista cu melodii mai deosebite…nu m-a interesat initial cine esti! eram doar fericita ca in sfarsit gasisem o lista cu melodii care imi plac si pe care intentionam sa le pun pe un CD pentru a le asculta in masina…dupa care curiozitatea m-a impins sa-ti citesc gandurile din noptile tarzii! Straniu, regaseam cioburi din gandurile mele…pe masura ce citeam nu faceam decat sa reintregesc oglinda sufletului….si cum am devenit si mai curioasa am citit despre tine…si am descoperit ca esti vianist:)…tu ai terminat in ’98 eu eram in cls a 10:) ma bucur ca te-am descoperit….succes in tot ceea ce faci!
Impresionant!
”Nu timpul trece, ci noi trecem prin timp” spunea un oarecare autor. Depinde, ins?, cum trecem, ce ducem cu noi pe mai departe…
Cel mai bine ar fi sa ”ne nastem din nou” o data cu fiecare etapa – intr-un fel, ca si cum am veni din nou la reincarnare ! Si atunci, vom trai liberi de pacat si de durere, liberi de tot… Insa, nu liberi de invatare !
Scuze pentru didacticism, insa nu asta a fost ideea. 🙂 Unora, pana si CV-urile le dau idei… 🙂