[et_pb_section fb_built=”1″ specialty=”on” _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][et_pb_column type=”2_3″ specialty_columns=”2″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_row_inner _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][et_pb_column_inner saved_specialty_column_type=”2_3″ _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][et_pb_text _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”]
Amour en miettes
publicat în revista “La mongolu'”, Anul II, nr.5, ianuarie-februarie-martie, 2021, p.19
Poet şi grafician, jurnalist şi cercetător, Rudy Roth pare a fi unul dintre tinerii luaţi în braţe de Graţii, excelând în domenii aparent divergente. Confesiunile biografice permit întrezărirea bagajului existenţial care cimentează, inerent, devenirea-i poetică: „M-am născut în 1979 în București, dar primii ani de viață m-au găsit în casa bunicilor, departe de efervescența, de perspectivele și de geometriile contradictorii ale Micului Paris. Chiar și așa, de cele mai multe ori îi port amprenta și vibrațiile tatuate pe tâmple, așa cum port unghiurile, umbrele și luminile Timișoarei sau Bruxelles-ului. Din 2012, grație unei întâmplări, am ajuns să-mi hașurez destinul și emoțiile în lumina cu particule aurii din Palma de Mallorca, Spania.ˮ
Geometriile contradictorii ale singurătăţii (Ars Longa, Iaşi, 2019) poate fi privit ca un itinerar ascendent al devenirii fiinţiale întru eros, un jurnal afectiv care, alternând structurile catrenice clasice, cu rimă, cu jongleriile versului alb, direct confesional, ne conduc pe un tărâm gravat doar cu respiraţiile afective ale unui nou ev anistoric, complinit. Aceasta e şi sugestia lansată de prefaţatorul cărţii, D.R. Popescu, ce percepe volumul ca o nouă, contemporană, Cântare a Cântărilor, un imn vieţii/iubirii, ca posibilitate de survolare a morţii.
Dispus în cinci secţiuni, Cioburi, Antimetafore, Sandale, Delirio improvviso şi Adverbiale, tomul conjugă aria iubirii, în imnuri nostalgice, impregnate de tumultoase interogaţii retorice, ce amintesc nichitiana „viziune a sentimentelorˮ. Cultivând paradoxurile şi aritmiile unei interiorităţi flamboaiante, poetul configurează crochiul unui dublu feminin, pygmalionic: „Şi cărei linişti te închini,/ Şi în ce suflet mă trăieşti/ Când în ecouri mă înclini/ Şi vocea vocii mele eşti?ˮ (Totuşi) Autorul recrutează structuri adverbiale, în titluri sintetice, ce restricţionează, oferă alternative sau sumarizeză ipostazierile sufleteşti. Lectura tomului este una bicefală, brodurile textuale fiind secondate de reduplicările plastice, sincretice.
Albumul grafic, cu trimiteri stilistice la Salvador Dali şi René Margritte are ca temă primordială Femeia, denudată, asociată redundant cu ideea de timp. Apare recurent faimosul ceas dali-dian, iar căutarea e însoţită în alte locuri de o cheie elastică ce, in facto, nu pare a deschide/decoda ceva. Trăirea psihică a femeii e pusă în discuţie, întrucât capetele desenelor sunt în exclusivitate înlocuite cu o clepsidră, o harpă, o mască de arlechin, un glob, o ladă sau, din contră, capul e total eliminat.
Simetria simbiotică a cuplului e marcată prin construcţii gemelare ce denunţă un ev paradisiac, al unirii intimiste, sufleteşti, într-o enclavă afectivă protectoare, un glob de sticlă abstras vacarmului lumii. Rudy Roth clădeşte un tărâm androginic, în care dualitatea e abolită, iar absconsul se devoalează plenar: „De sens, de semne şi de seteˮ. Poetul încearcă să soarbă acel parti pris de choses, dilatând temporalitatea („Unde prezentul e şi nu-iˮ – Acolo) după legi erotice hegemonice. Rezonaţele romantice sunt date de combustia afectivă, de tornadele unei legături seismice, în care sentimentele glisează dinspre ardoare spre nihilism, raţionalism: „Dar un vis al împlinirii/ Să se nască nu e chip/ Dintr-un fântânar al vieţii/ Şi-o femeie de nisipˮ. (Orişicând) Prima secţiune re-compune, „visul de iubireˮ, vis când spulberat, când împlinit, iar „cioburiˮ-le, disipate, traduc această odisee anestezică a căutării timpului pierdut.
Tonalitatea lirică se metamorfozează în Antimetafore, insul, hedonist căpătând vigoare trăiristă. Alura debarasantă nu face decât să potenţeze arderea sufletească. Antinomiile confirmă amprentarea erotică, pierderea busolei biotice: „Fără sens, de atunci, tot visez şi aştept/ Şi prin sita uitării deznădejdea-mi strecor,/ Te-aş ură de-ai veni, dar nu vii şi te iert/ Te-aş iubi, dac-aş şti, cum să fiu iubitorˮ. (Fără) Aceeaşi reia sugestia acuplării spasmodice, într-o nuntire senzorială sortită durabilităţii: „Şi-atunci mi te dai/ Şi-atunci iar te iau/ Cu mirul iertării pe tâmple mă ungi,/ Te lepezi de tine şi vrei ca să vreau,/ Nevastă să-mi fii şi mamă de prunciˮ. Ideea androginiei, a gemelităţii cuplului iradiază din numeroase texte, relevând simbioza eu-rilor. Volumul traduce, pe alocuri, destinul unui cuplu hedonist, ce-şi propagă, discret, senzualitatea distributivă: „Câteodată vin însă, mirosind a departe,/ A migdali desfrunziţi şi a doruri străine/ Şi-atunci lumea toată în cioburi se-mparte,/ A mea-n cioburi de lacrimi,/ A ta-n cioburi de mineˮ. (Câteodată)
În pofida alternanţei structurilor metrice clasicizante cu cele neomoderniste, Rudy Roth e fidel simetrii, ordonând, arhitectural, un topos beatnic, al iubirii împlinite, Timpul e abolit, iar geografia cronologică a poetului şi-l aproprie sau repudiază după legi numai de el ştiute. Reverberaţiile lexematice recompun istoria unui aproape/ departe, în care Eva gemelară se lasă adulată durativ, deesc: „Fireşte că-ţi voi sta alături,/ Când vei dori să-ţi schimbi şi sensul,/ Să-ţi las tăcerea mea pe frunte/ Şi la picioare universulˮ. (Fireşte)
Într-o perioadă în care poezia post-postmodernă rupe barierele indicibilului cu orduri concupiscente rostite grosier, Rudy Roth, fără a cultiva o poezie pudibondă, reflectă, în construcţii metaforizante, grefate pe congruenţe şi antinomii, pe glosări trăiriste şi onestităţi deconcertante, elogiul erosului. Aceasta este, de altfel, şi sugestia inculcată de prefaţator: „Asta e lumea lui. Plină de împlinirile şi întrebările mai deocheate ale dragostei. Talentul poetului se vede şi atunci când e vorba de Adam şi Eva – din ziua de aziˮ.
[/et_pb_text][/et_pb_column_inner][/et_pb_row_inner][/et_pb_column][et_pb_column type=”1_3″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_testimonial author=”Daniela Sitar-Tăut” portrait_url=”https://rudy.ro/wp-content/uploads/2021/02/Screenshot-2021-02-28-at-10.57.50.png” _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”]
Într-o perioadă în care poezia post-postmodernă rupe barierele indicibilului cu orduri concupiscente rostite grosier, Rudy Roth, fără a cultiva o poezie pudibondă, reflectă, în construcţii metaforizante, grefate pe congruenţe şi antinomii, pe glosări trăiriste şi onestităţi deconcertante, elogiul erosului.
[/et_pb_testimonial][et_pb_image src=”https://rudy.ro/wp-content/uploads/2021/02/Daniela-Sitar-Taut-Amour-en-miettes.png” title_text=”Daniela Sitar Taut – Amour en miettes” _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][/et_pb_image][/et_pb_column][/et_pb_section]