[et_pb_section fb_built=”1″ specialty=”on” _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][et_pb_column type=”2_3″ specialty_columns=”2″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_row_inner _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][et_pb_column_inner saved_specialty_column_type=”2_3″ _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][et_pb_text _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”]
Rudy Roth: „Cred cã oamenii au vocatia universului”
Articol publicat în Observatorul de Toronto, 9 februarie 2013
Preluat de Radio3net Media, 7 septembrie 2013
Rudy Roth – pseudonimul artistic al lui Eduard Rudolf Roth – este un tânăr artist român care locuiește în Palma de Mallorca (Spania) și vorbește despre cum împarte timpul asimetric în fâșii de lumină pentru a-l decoji de sens și contururi.
Absolvent al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti și apoi al două programe masterale – unul al Universității din București (Administrație publică și e-electronică) și altul al University of Kent at Centerbury (Relații Internaționale) – urmate, începând cu anul 2009 de un program doctoral la Școala Națională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti (Relații Internaționale). Cu anumite întreruperi, jurnalist la Radio România (1996-2000), iar din 2006 consultant dezvoltare greenfield / business@key, optimizare costuri şi management corporate pentru mai multe firme din România şi Ungaria.
Acesta este universul în care s-a format și trăiește Rudy Roth.
Pe lângă aceste preocupări, scrie şi desenează. Sigur, pasiune dar şi provocare pentru că grafica lui e un posibil răspuns al timpului pierdut, al timpului câştigat, o îmbinare de planuri reale şi imaginare. Pe data de 1 octombrie 2013 se va deschide oficial, la Biblioteca Metropolitană din București, prima expoziție cu lucrările care-i poartă semnătura.
[/et_pb_text][et_pb_image src=”https://rudy.ro/wp-content/uploads/2020/12/580b585b2edbce24c47b2469-300×75.png” title_text=”580b585b2edbce24c47b2469″ align=”center” _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][/et_pb_image][et_pb_text _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”]
Reporter: Spuneaţi la un moment dat, într-o însemnare de pe blogul dvs., un lucru tulburător despre vise „născute din seva unei lumi muribunde”, pentru un timp a cărui poveste se desăvârşeşte în infinit. Cum aţi redefini această sintagmă din perspectiva unui viitor apropiat, fiindcă timpul ne obligă să urcăm treaptă cu treaptă ?
Rudy Roth: Fiecare dintre noi are, fără doar și poate, vocația universului. Din această perspectivă, nu cred că rostul nostru constă doar în a face figurație pe retina timpului, în numele unei revelații a resemnării. Cred, simt că trebuie să ne trăim povestea – cu aceeași intensitate de la un capăt la altul al vieții desăvârșindu-i, prin visurile, emoțiile, tăcerile și speranțele noastre – fie și preț de o clipă – necuprinsul. Și pentru că nu cunosc un alt fel de a trăi, decât acesta care transcende timpul, nu-mi pot asuma o redefinire căreia să nu-i aparțin.
Reporter: Aţi debutat, spun eu, sub semnul marii poezii, deşi vorbim de grafică şi la invitaţia Editurii Ars Longa din Iaşi aţi ilustrat volumele „Paşii profetului” şi „Lauda somnului” de Lucian Blaga. Poezia lui Lucian Blaga cuprinde orizonturi nebănuite şi este, în ultimă instanţă, o măsură a timpului. Aţi pătruns şi cum aţi pătruns sub corola de minuni a lumii?
Rudy Roth: Cu pași extrem de nehotărâți. În versurile lui Lucian Blaga am simțit dintotdeauna că mă încarc de întelesuri. Îmi aduc aminte că imediat după ce am acceptat invitația editurii Ars Longa de a-l descifra pe Blaga în câteva schițe, m-am regăsit, recitind poeziile, într-o stare de însingurare pe care nu o mai experimentasem de prin adolescență, când am avut primele coliziuni literare cu poezia lui. Apoi totul a venit de la sine, versurile lui Blaga sunt pline de seva creației. Nu trebuie decât să vibrezi în rezonanță cu ele și restul vine de la sine.
Reporter: Şi o altă întrebare care decurge firesc din prima: aţi urmat paşii profetului?
Rudy Roth: Fiecare din noi își trăiește invariabil propria sa profeție, care dă sens pașilor săi și căreia omenirea îi spune destin. De asta, cred că fiecare dintre noi este, în esență un profet, ce merge prin mulțime “încărcat de visuri, care duc spre mare…“
Reporter: „Lauda somnului”, o altă dificilă trecere, o altă nebănuită treaptă (să folosim expresia marelui poet), o zbatere cu timpul sau o armonie nebănuită. Cum aţi gândit şi realizat aceste compoziţii grafice, menite să continue o idee poetică ?
Rudy Roth: Catalitic pentru această suită de schițe a fost expresionismul extrem de fertil al lui Blaga, care mi-a redefinit opțiunile estetice și, în bună măsură, și tehnice. Efectul vizibil a constat într-o trecere de la un simbolism articulat într-o manieră destul de primitivă la un imaginar tributar unei spiritualități ancestrale, de la interpretări ale misterului la geometrii contradictorii care sfidează rațiunea…
Reporter: O altă experienţă, o altă treaptă în timpul devenirii a fost întâlnirea cu poezia maestrului Mircea Albulescu din volumul „Ultimele noduri”. Surprinzătoare, poezia maestrului dă un verdict chiar din titlu. Dincolo de ultimele noduri este visul, dar ele, nodurile, aveau nevoie de un reper, un reper grafic sugestiv, poate grav sau poate ultimativ. Cum aţi gândit această uniune ?
Rudy Roth: Cu bunul meu, marele Mircea Albulescu, revelația creației a avut cu totul și cu totul alte dimensiuni. Mi-aduc aminte că l-am cunoscut într-o zi oarecare, într-un loc, nu în ipostaza actorului sau poetului, ci în ipostaza unui pescar de suflete care – undeva la marginea timpului – înnoda liniște de năvoadele mirării. Aveam să resimt aceeași senzație atunci când am citit pentru prima data nodurile. De asta, cred că ceva mai presus de orice, a rostuit cele câteva schițe pe care lumina mi le-a înnodat caligrafic de degete pentru a le alătura poeziilor maestrului…
Reporter: Aţi ales ca titlu al unui desen, sintagma proustiană ,,în căutarea timpului pierdut”. În opinia dvs., timpul pierdut poate fi timpul câştigat? Sunt convins că cei care vor vedea grafica dvs. îşi vor pune şi o asemenea întrebare.
Rudy Roth: Cred că timpul este rostuit după chipul și asemănarea noastră. De asta, timpul pe care l-am strivit odinioară sub călcâie, ne va hăitui mai târziu copilăria prin palme, in timp ce timpul tatuat pe tâmplele iubirii își va hașura invariabil prezența în culorile răsăritului. Timpul pierdut nu poate fi câștigat, toată acea perioadă dinaintea deșteptării conștiinței, este doar un nontimp măsluit de mințile noastre în ideea de trecut.
Reporter: Expoziţia care se va deschide pe 1 octombrie 2013, poartă de asemenea un titlu pe cât de sugestiv, pe atât de tulburător: „La déesse du temps perdu”. Femeia, zeiţă a timpului pierdut, ea, mit al fertilităţii, al iubirii, o măsuraţi cu timpul?
Rudy Roth: Măsor femeia cu timpul iubirii. Și nu orice femeie, doar acea femeie care nu și-a pierdut aderența la visele ei și care încă poartă tatuată pe tâmple nostalgia Edenului.
Reporter: Principalul reper al expoziţiei dvs. este, aşa cum se înţelege, femeia, dar fără un contur precis, fără o identitate anume. Consideraţi că femeia este deasupra unei identităţi oarecare, este chintesenţa vieţii pe pământ?
Rudy Roth: Nu. Femeia este, în această arhitectură a absenței bărbatului, o mirare înglodată în jumătăți de vise și-n jumătăți de gânduri, înțelese doar pe jumătate. Viața există în seva roditoare a unei iubiri desprinse din textura infinitului. Iar iubirea nu poate supraviețui în singurătate…
Reporter: Grafica dvs. este, cel puţin la prima vedere, o combinare neașteptată de forme, obiecte, volume, spații. În opinia dvs este cumva o grafică- metaforă a ideii de timp?
Rudy Roth: Arta este, in general, o invitație de a căuta inefabilul în energiile creative ale imaginației inconștiente. Desigur, timpul si lumina pot împărți o singură umbră, dar alegerea este, fără doar și poate o întâmplare. Lucrările mele pot exista dincolo de timp, dar își trăiesc sensul doar atunci când cineva le tălmăcește, prin ochi și propriile gânduri, necuprinsul.
[/et_pb_text][/et_pb_column_inner][/et_pb_row_inner][/et_pb_column][et_pb_column type=”1_3″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_testimonial author=”Observatorul de Toronto” portrait_url=”https://rudy.ro/wp-content/uploads/2020/12/Screenshot-2020-12-25-at-11.28.22.png” _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”]
Observatorul de Toronto este o publicație de referință a comunității românești din Canada.
Ziarul se bazează pe contribuțiile voluntare ale echipei redacționale și ale colaboratorilor publicației. Colegiul redacțional este condus de editorul și directorul publicației Dumitru Puiu Popescu și include nume de jurnaliști precum Veronica Lerner, Ray Arco, Sandra Popescu, Dragoș Surpățeanu, Nica Petre.
În fiecare lună, colaboratorii și prietenii ziarului se întâlnesc pentru a sărbători aniversări, evenimente, expoziții, lansări de carte, etc.
[/et_pb_testimonial][et_pb_image src=”https://rudy.ro/wp-content/uploads/2020/12/Observatorul-de-Toronto.jpg” _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default” title_text=”Observatorul de Toronto” hover_enabled=”0″][/et_pb_image][/et_pb_column][/et_pb_section]