Poate-mi laşi doar vise de lut,
Poate-ţi las doar vise de ploi,
Poate curge un nou început,
Într-un dans al ideii de noi…
Poate-mi plângi, poate-ţi uit, poate iar…
Plouă lent peste aripi deschise
Într-o lume de poate și dar,
De concret şi iubiri compromise.
Poate-mi uiţi, poate-ţi plâng, poate apoi…
Spasme reci mă inundă prin tine,
Te-am pierdut în ideea de noi,
Te-ai pierdut în ideea de mine…
București, România – 1 noiembrie 2006
(publicată în Literatorul, nr.201-202, noiembrie-decembrie 2017, p.7)