Alteori mă mai pierd în aval de iubire
Şi pe apele vieții mai plutesc în derivă,
Până când iar te aflu și-ți respir răsăritul
Și-n tăcerile tale mă înec deopotrivă.
Alteori mă găsesc risipit de tăcere,
Hașurându-mi lumina în culorile lumii,
Până când mi te-apropii și-mi respiri agonia,
Ca în ziua când cerul s-a unit cu salcâmii.
Alteori pipăi timpul, ce îmi cade pe umeri
Și simt umbra sorții cum alunecă-n mine
Și atunci, nu știu cum, mi se face de vise,
Tot de vise cu noi, tot de vise cu tine.
Palma de Mallorca, Spania – 14 iunie 2012
(publicată în Alternanțe, nr.3 (20), iulie 2018, p.18-19)