Atunci când îți vei pierde aderența la visele mele
Adu-ți aminte că eu
Mai port tatuată pe tâmple
Nostalgia acelui Eden
În care mâinile lui Dumnezeu
Ți-au modelat resemnările
Din coasta mea stângă.
Iar atunci când busola inimii mele
Nu va mai arăta către nordul neliniștilor tale,
Fă-mă să-mi aduc aminte
Că fără semnul păcatului tău,
Sufletul meu n-ar fi avut niciodată
Vocația universului.
De fapt, de fiecare dată,
Când nu-mi mai aparții,
Adu-ți aminte de a unsprezecea poruncă
Ce spune că-n rostul său
Femeia nu trebuie să îmbătrânească
În brațele-n care s-a încărcat de singurătate.
Palma de Mallorca, Spania – 4 februarie 2013
(publicată în Lumina literară și artistică, nr.4(49), aprilie 2018, p.2)