Câteodată respir fiindcă tu mă respiri,
Iar departele tău ți-l cuprind în detaliu,
Și te caut de cioburi și încerc potriviri,
Să mă-nvălui de tine, în al sorţii vitraliu.
Câteodată vin însă, mirosind a departe,
A migdali desfrunziţi şi a doruri străine
Și atunci lumea toată iar în cioburi se-mparte,
A mea-n cioburi de lacrimi, a ta-n cioburi din mine.
București, România – 8 decembrie 2008
(publicată în Literatorul, nr.201-202, noiembrie-decembrie 2017, p.7)