Curând o să se crape de ziuă, iubito
Iar incoerența anemică a răsăritului
O să ni se târască pe piele,
Sfâșiindu-ne contururile viselor
Cu ghearele-i de lumină lichefiată.
Așa că îmbrățișează-mă acum,
Înainte ca această ultimă dimineață
Să ia forma unui recviem oniric
Și înainte ca eurile noastre
Să fie restituite singurătății.
Palma de Mallorca, Spania – 15 octombrie 2017
(publicată în Arca, nr.7-8-9(340-341-342), 2018, p.190)