Liniștea tăcerilor permeabile (Dell’Amore)

[et_pb_section fb_built=”1″ _builder_version=”3.22″][et_pb_row _builder_version=”3.25″ background_size=”initial” background_position=”top_left” background_repeat=”repeat”][et_pb_column type=”4_4″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_text _builder_version=”3.27.4″ background_size=”initial” background_position=”top_left” background_repeat=”repeat”]

Adevărul e că, pur și simplu, mi-a fost imposibil să spun ceva. Și când spun “ceva“, nu mă refer la vreo replică demnă de-un scenariu hollywoodian. Sau măcar la vreo remarcă stupidă dintr-o telenovelă de mâna a șaptea. Ci la “ceva“, în sensul de orice. O succesiune onomatopeică sau măcar aleatorie de sunete care spargă cumva, oricum, liniștea apăsătoare care se așezase între noi… Liniștea de după acel “În aprilie plecăm la Sydney… Definitiv“. Liniștea care mi-a căzuse peste umeri, peste vise și peste gânduri, ca o condamnare… Care mă transformase, dintr-o dată, într-un impostor în propria mea poveste de dragoste…

Ploua… Curgeau cerurile peste Cișmigiu ca într-un soi de improvizație regizorală a toamnei bucureștene. Și, în mijlocul acestui diluviu în miniatură, noi, unul lângă altul. Înconjurați de o tăcere densă, care nu lăsa loc niciunui cuvânt. Izbiți cu înverșunare de stropii de apă care, cel puțin în cazul meu, aveau un caracter amniotic. Strânși într-o menghină emoțională care făcea timpul să pară, dintr-o dată, îngust… La un moment dat am luat-o în brațe și, aproape instantaneu, am simțit-o plonjând în mine. Aproape la fel ca întâia dată când ne-am îmbrățișat. Și știu că tot ceea ce-mi doream era să fi putut plânge împreună cu ea. În ploaia aia care cădea peste ruinele din Cișmigiu și peste iluziile noastre.

Până în acel moment, Andreea și cu mine fusesem “oficial” împreună două luni, trei zile și aproape o oră. Asta în timpul celorlalți oameni. Conform timpului nostru trecuseră peste noi multe eternități. Eternități care mă făcuseră să nu-mi mai aparțin. Care mă făcuseră, pentru a doua oară în viață, să abdic de la principiul meu anti-îndrăgostire. Care mă scoseseră din rutina paturilor și emoțiilor de conjunctură…

M-am întrebat, mult timp după ce povestea noastră ajunsese o amintire, dacă nu cumva iubirea pentru Andreea nu fusese opera orgoliului meu. Pentru că, pentru ea, eu fusesem primul. Primul căreia decisese să-i ofere trupul, visele, gândurile și mângâierile ei. Nu cumva asta, m-am întrebat deseori, să mă fi făcut să-mi proiectez, în fapt, o realitate paralelă vis-à-vis de noi? Dacă, de fapt, toată construcția mea mentală și toate emoțiile erau doar niște derapaje adamice de mascul-alfa? Dacă eram, așa cum spuneau prieteni mei, un alt fraier?

Atunci însă, în timpul nostru, nu mă atingea nimic. Doar ea. Fiecare noapte de dragoste în brațele ei era o etapă într-o reconquista a sufletului meu. O eliberare din lanțurile auto-controlului. Adevărul e că mă amuza teribil modul ei de a se abandona în plăcere. Era ceva între teamă și mirare, ca și cum îi era rușine de modul în care se manifesta atunci când simțea plăcere. De faptul că nu-și putea controla trupul și mintea în momentele de paroxism. Și dincolo de toate astea, eu, trăind prin ea fiecare senzație. Și asumându-mi-le inconștient, ca și cum ar fi fost propriile mele senzații.

Nu știu cât am stat atunci îmbrățișați în liniștea acelei ploi. Poate o oră, poate mai puțin. Oricum, eram conștienți că era ultima oară când, împreună, mai aparțineam doar timpului nostru. Și prima dată când tăcerile noastre deveniseră permeabile. Când musteau de apă și tristețe.

Ultima dată am făcut dragoste în dimineața în care a plecat către aeroport. Nu aș fi vrut. În fapt, până atunci, tot încercasem să-mi reprim nevoia de brațele și de zâmbetul ei. Și să pot să mă ofer, rece și lucid, oricărei femei care m-ar fi dorit. Dar, n-am putut. Nici până atunci, nici mult timp după aceea… Uneori, mai vorbim și simt că amândoi continuăm să regretăm acel timp al nostru. Și, evident, faptul că nici măcar nu putem vedea același cer…

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]