Geometriile poeziei
Articol publicat în revista “Orizont”, anul XXXII, nr.9 (1661), septembrie 2020, p.22
Citit și apreciat intens pe rețelele de socializare, Rudy Roth (Eduard Rudolf Roth) debutează editorial, la patruzeci și unu de ani, cu un consistent și elegant volum de poeme, Geometriile contradictorii ale singurătății, prefațat de Dumitru Radu Popescu și completat de o suită de lucrări grafice de mare sensibilitate care îi aparțin și care, majoritatea, au fost prezente, în 2013, pe simezele expoziției personale de grafică La Déese du temps perdu (Zeița timpului pierdut) la Biblioteca Metropolitană București. Autorul nu este la prima experiență de acest fel. El a ilustrat, la solicitarea editurii, două titluri importante din poezia lui de Lucian Blaga (Pașii profetului și Lauda somnului, ediții multilingve, 2008 și 2010) și o carte semnată de marele actor Mircea Albulescu, Ultimele noduri (2010).
Deși a publicat anterior într-o serie de reviste din țară și din străinătate („Alternanţe”, „Arca”, „Discobolul”, „Caiete Silvane”, „Literatorul”, „Lumina literară și artistică, „Neuma”, „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra Veche” și, mai ales, în trimestrialul de cultură ”Leviathan”, al cărui director fondator este din 2017), Rudy Roth nu este foarte familiar cititorilor români: biografia sa l-a purtat prin lumea largă, de la București și Timișoara, la Bruxelles și Canterbury, în Regatul Unit, dar și în sudul Europei. După absolvirea Colegiului Național de Informatică “Tudor Vianu“, a urmat Facultatea de Relații Economice Internaționale din cadrul ASE București și studiile doctorale în științe politice la Școala Națională de Studii Politice și Administrative. În Marea Britanie a obținut titlul de master în Relații Internaționale. În prezent, este stabilit în Palma de Mallorca (Spania). A activat ca jurnalist la RADOR (Agenția de știri a Societății Române de Radiodifuziune) și la Radio România Actualități și Radio3Net. Rudy Roth se integrează prin această bogată istorie personală/profesională între tinerii români de talent care, după evenimentele din decembrie 1989 și-au găsit împlinirea pe alte meridiane, devenind importanți purtători de mesaj ai culturii naționale.
Cartea sa de debut reunește poeme scrise între 2006 și 2017, structurate în cinci cicluri: Cioburi, Antimetafore, Saudade, Delirio impproviso și Adverbiate. Formal, doar al treilea și al patrulea diferă de celelalte prin utilizarea versului alb: preponderent, volumul cuprinde poeme scrise „în dulcele stil clasic”, remarcabile prin muzicalitate și prin precizia prozodică ce dezvăluie o experiență culturală asumată. Influențat, inevitabil, de expresionismul poeziei lui Lucian Blaga, dar și de verbozitatea inepuizabilă a poemelor de dragoste ale lui Adrian Păunescu (nu lipsesc nici accente din Nichita Stănescu și Leonid Dimov, nici ecourile din Biblie ori Cântarea cântărilor), Rudy Roth scrie aproape exclusiv despre iubire, într-o modalitate în care invenția imagistică și virtuozitatea metaforică se pliază, cel mai adesea, fără cusur, pe manevrarea cu dexteritate a motivelor și temelor liricii erotice dintotdeauna.
Când exuberant, când lamentându- se fără ocol, între atracție și respingere, bucurie și tristețe, împlinire și disperare reținută, între prezență și teama de inevitabila singurătate indusă de trecerea timpului, în sfârșit, între căutare, descoperire și absență, el compune adevărate imnuri închinate femeii pe care – după cum mărturisea într-un interviu – o măsoară cu timpul iubirii: „și nu orice femeie, doar acea femeie care nu și-a pierdut aderența la visele ei și care încă poartă tatuată pe tâmple nostalgia Edenului”: ”Dintre toate câte-n lume/ Se petrec în astă clipă,/Doar secunda neiubirii/ Face timpului risipă.// Dintre toate câte-n lume/ Se petrec azi pe pământ./ Doar cuvântul tău din mine/ Duce lipsă de cuvânt.// Și de asta-ntreaga lume/ N-are altă izbăvire,/Decât să-nvelească timpul,/ Într-o clipă de iubire” (Dintre). Sau: ”Câteodată respir fiindcă tu mă respiri,/ Iar departele tău ți-l cuprind în detaliu/ Și te caut de cioburi și încerc potriviri,/ Să mă-nvălui de tine, în al sorții vitraliu.// Câteodată vin însă, mirosind a departe,/ A migdali desfrunziți și a doruri străine/ Și atunci lumea toată iar în ciobri se-mparte,/ A mea-n cioburi de lacrimi/ A ta-n cioburi din mine.” (Câteodată).
Nuanțată și plină de vitalitate, ilustată de o grafică surprinzătoare prin liniile și formele ei imprevizibile, poezia lui Rudy Roth vorbește de la sine, în acest prim volum al autorului, despre un artist important al diasporei românești, unul despre care, cu certitudine, se va mai vorbi.
Marian Odangiu
Nuanțată și plină de vitalitate, ilustată de o grafică surprinzătoare prin liniile și formele ei imprevizibile, poezia lui Rudy Roth vorbește de la sine, în acest prim volum al autorului, despre un artist important al diasporei românești, unul despre care, cu certitudine, se va mai vorbi.
