Odată știam să te caut de semne,
Și-n eul iubirii să-mi găsesc hărăzirea,
Azi tăcerile-ți port în nescrise poeme
Și-n cuvinte anoste îmi înec neiubirea.
Odată știam să te port peste pleoape,
Și cu așchii de gânduri să-mi învălui visarea,
Azi mă-mprăștii cu soarta printre vise mioape
Și-n mirări orbitoare îmi sădesc resemnarea.
Odată eram două lacrimi într-una,
Și o stare de sete, peste timp aruncată
Azi, de ești, ori de sunt, mi-e aproape totuna,
Tot ce-aș vrea e ca timpul să ne uite odată.
Palma de Mallorca, Spania – 30 iunie 2013
Publicată în Leviathan, nr.1, octombrie-decembrie 2018, p.41