[et_pb_section fb_built=”1″ specialty=”on” _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][et_pb_column type=”2_3″ specialty_columns=”2″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_row_inner _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][et_pb_column_inner saved_specialty_column_type=”2_3″ _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][et_pb_text _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”]
În căutarea paradisului pierdut: Geometriile contradictorii ale
singurătăţii de Rudy Roth
Articol publicat în revista “Discobolul”, anul XXIII, nr. 274-275-276, p.65-67
Un profund şi sensibil dialog al artelor ne propune tânărul poet şi grafician Rudy Roth în cartea sa de debut Geometriile contradictorii ale singurătăţii (Ars Longa, 2020). Poezia şi grafica sunt oglinzile în care se reflectă creatorul lor sub obsesia unei iubiri frânte de timp, leitmotiv al poemelor şi imaginilor grafice. Le-am putea considera vocile cărţii, poetul şi anima sa, figurată în femeia fără chip din toate imaginile, obsesie şi muză creatoare.
O lectură chiar sumară a imaginii devoalează o prezenţă constantă în grafica sa: un trup de zeiţă, femeia arhetipală din visul oricărui bărbat. Fiecare imagine e un joc al graficianului cu trupul femeii, centrul temporalităţii bărbatului îndrăgostit de o himeră, într-o suită de reprezentări, cu o bogată simbolistică : timpul, visul, iubirea, Eva, ispita, cunoaşterea, profanul, Graalul, nimfa, regina, zeiţa, Ishthar, Euridice, Ianus, Nikkal, dansatoarea, paiaţa. Iată o reprezentare multiplă a femeii din mentalul bărbatului, dezvăluind astfel ampreta culturală a artistului.
Asemenea lui Pygmalion, Rudy Roth dă viaţă unei obsesii, propriei sale Galateea, a cărei nesfârşită reprezentare trece prin imaginarul mitologic creştin, greco-roman, asiro-babilonian. În grafică, femeia e centrul focalizator al privirii, în poeme ea devine „vocea vocii mele“, confirmând astfel că este anima bărbatului, sufletul său împlinit prin iubire. Există astfel o perfectă corespondenţă între imagine şi text. Grafică şi poem urmează aceeaşi linie melodică a inspiraţiei, armonia liniilor se întâlneşte cu muzicalitatea prozodică a versurilor într-un tulburător cântec de iubire.
Rudy Roth reiterează mitul orfic prin două arte, fiind un Orfeu în căutarea Euridicei. Iubirea dă sens lumii sale, pierderea ei înseamnă moartea sufletului, vidul absenţei, deziluzie, „bezna resemnării“. Poemele iau forma interogativ-reflexivă a conştiinţei neliniştite care interoghează iubirea. Illo tempore al iubirii, împlinirii, întregului, îşi inversează polii într-un amar prezent al neiubirii, hic nunc al singurătăţii, rătăcirii, durerii, pierderii sensului vieţii: „Se dezgoleşte infinitul/ De sens, de semne şi de sete. “
Poetul opune două timpuri, trecutul şi prezentul, figurând în imagini atemporalitatea iubirii paradisiace şi căderea în timp a fiinţei, pierderea paradisului originar. Ambele sunt trăite şi resimţite paroxistic, starea paradisiacă, refacerea androginului în contopirea a două alterităţi într-un tot, Unul, şi ruperea întregului, fragmentarea în eu şi tu, neiubirea. Într-un prezent alterat de despărţire, al singurătăţii, absenţei şi vidului, al pierderii sensului existenţial, memoria afectivă reiterează imaginea unui timp al stării de graţie când bărbatul şi femeia erau fiinţă unică, contopire între yin şi yang prin trăire şi crez: „Parcă ieri tălpile noastre/ Împărţeau o singură umbră,/ Suprapusă aproape perfect/ Peste asimetria începutului.// Sălbăticiţi de iubire ,/ Striveam atunci timpul sub călcâi,/ Până când se crăpa de ziuă,/ Iar răsăritul haşurat peste noapte,/ Ne găsea încercănaţi şi desculţi/ Printre cioburile întâmplării.”
După extazul iubirii urmează căderea în deziluzie, polii temporali se inversează, condiţia paradisiacă se fisurează, nu se mai poate reface, prezentul bărbatului se goleşte de sens, lumina iubirii se preface în bezna neiubirii, visul se sparge în cioburi, viaţa devine exil: „Apoi, într-o zi oarecare,/ Timpul a alunecat din mine în tine,/ Dând paşilor noştri cadenţe diferite/ Şi desperechindu-ne sensul/ În două vise oloage.”
Întregul volum stă sub semnul elegiacului. Poetul e deopotrivă Orfeu în căutarea Euridicei, şi noul Adam, cu nostalgia Edenului pierdut. Visul său de recuperare a paradisului e spulberat de Eva care nu-şi poate transcende condiţia de „femeie de nisip”: „Adu-ţi aminte că eu/ Mai port tatuată pe tâmple/ Nostalgia acelui Eden/ În care mâinile lui Dumnezeu/ Ţi-au modelat resemnările/ Din coasta mea stângă.”
Amintirile revin obsesiv, exacerbând durerea, singurătatea. Absenţa iubitei „plămădită din mine”, e resimţită ca piedere a propriului suflet, golul nu poate fi umplut de o altă femeie, în ciuda încercării de detaşare de trecut: „Şi mi-ai fost mereu Evă, ca atunci la-nceput,/ Chiar de eu nu ţi-am fost niciodată Adam”. „Şi-atunci chiar de-mi eşti Graal legitim,/ Şi-altar, şi lumină ori sens făcător,/ Îmi port risipirea într-un vis anonim, / Şi mor ciob cu ciob în acelaşi decor.”
Geometriile contradictorii ale singurătăţii sunt poeme de iubire interogativ-reflexive. Poetul îşi explorează visele şi angoasele, iubirea şi singurătatea, interogând existenţa ce dobândeşte sens prin iubirea femeii, alfa şi omega, viaţă şi moarte, suflet şi spirit al eului efemer.
Poemele au câteva particularităţi: sunt datate, semnalând ziua şi locul inspiraţiei, au titluri adverbiale. Oricât de ciudată pare alegerea lor (toată gama de adverbe), ea are o logică, se înscrie în registrul interogaţiei şi reflecţiei poetice. Armonia şi aparenta simplitate a versului, cu o bogată încărcătură semantică, trimit spre muzicalitatea şi profunzimea versul eminescian.
[/et_pb_text][/et_pb_column_inner][/et_pb_row_inner][/et_pb_column][et_pb_column type=”1_3″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_testimonial author=”Sonia Elvireanu” portrait_url=”https://rudy.ro/wp-content/uploads/2021/01/Sonia-Elvireanu.jpg” _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”]
Armonia şi aparenta simplitate a versului, cu o bogată încărcătură semantică, trimit spre muzicalitatea şi profunzimea versul eminescian.
[/et_pb_testimonial][et_pb_image src=”https://rudy.ro/wp-content/uploads/2021/01/Discobolul_Sonia_Elvireanup1.png” title_text=”Discobolul_Sonia_Elvireanup1″ _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][/et_pb_image][et_pb_image src=”https://rudy.ro/wp-content/uploads/2021/01/Discobolul_Sonia_Elvireanup2.png” title_text=”Discobolul_Sonia_Elvireanup2″ _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][/et_pb_image][/et_pb_column][/et_pb_section]