Dintre toate câte-n lume Se petrec în astă clipă, Doar secunda neiubirii Face timpului risipă. Dintre toate câte-n lume Se petrec azi pe pământ, Doar cuvântul tău din mine Duce lipsă de cuvânt. Și de asta întreaga lume N-are altă izbăvire Decât să-nvelească timpul, Într-o clipă de iubire. Palma de Mallorca, Spania – 22 noiembrie 2017 Publicată în Neuma, nr.11-12, noiembrie-decembrie 2018, p.35
Warning: Trying to access array offset on null in /home/rudyro/public_html/wp-content/themes/roseta/includes/loop.php on line 328
Deosebit de sensibil, felicitări autorului!
Legendă
Cândva, fost-au eoni în urmă, sau doar clipe,
Ferici trăiau ei, zei, în Valea cu Luceferi,
Dar, din greşeală, au pierdut albe aripe,
Şi-au fost trimişi în Valea Marii Treceri.
“Vă veţi întoarce, li s-a spus, desigur,
Căci dorul vostru noi îl vom purta,
Însă, întâi va trebui să-nduraţi frigul,
Şi prin iubire-n foc a-l preschimba.
Veţi fi priviţi cu milă, sau cu teamă,
Şi bice veţi primi când veţi vorbi
De lumea care e a voastră mamă,
Sau, oamenii râzând vă vor privi.
Sau, unii vă vor admira luceferi
Ascunşi în inimile voastre aurii,
Dar, fi-va pentru ei doar o privire
Ce-aruncă-n joc, cu zâmbet, mici copii.
E greu urcuşul, grea e proba voastră
Că nu-i pe lumea asta chiar nimic
Mai greu decât a libera aripe
Din lutu’acesta care-i strâns şi mic!
Dar, şi răsplata fi-va ca de rege,
Cu ochi şi-aripe noi veţi merge sus,
Căci e a lumii noastre mare lege
Venirea, ca plecarea-i mai presus.”