[et_pb_section fb_built=”1″ specialty=”on” _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][et_pb_column type=”2_3″ specialty_columns=”2″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_row_inner _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][et_pb_column_inner saved_specialty_column_type=”2_3″ _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”][et_pb_text _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”]
Poeme de dragoste
Prefață la volumul Geometriile contradictorii ale singurătății (Ars Longa, 2019)
S-ar putea să fie vorba în cartea lui Rudy Roth de un nou Adam, şi de o nouă Evă, aflaţi în clipele lor divine, cuprinşi de certitudinile dăruite de Tătânele Ceresc, dar şi de incertitudinile magice ale mărului! S-au născut ei dintr-o şoaptă divină? Dar atunci de ce par ei sortiţi unei treceri şi tăceri misterioase? Este Ea vocea-vocii adamice, sau este ecoul primului şi singurului om paradisiac?.. Sau este legătura dintre ei un fel de topire dintre două inimi total deosebite? Şi ce se-ntâmplă în cerul veşniciei, mor şi amintirile, în timpul nimănui? Sau între foştii paradisiaci se încropeşte o altă soartă? Ce vis se poate înfăptui din întâiul împărat al vieţii şi o femeie de nisip? Întrebări! Da, dar răspunsurile nu trebuie grăbite! Două făpturi ivite în aura nemuririi – prin iubire, culmea! – să ajungă, prin destinul de ei înşişi înclinat, nişte muritori de rând?
Să vină clipa, aproape absurdă, ca el, din viul său de lut, să-şi modeleze o nouă Evă?! E imposibil, căci paradisiacii fără de moarte, aruncaţi dincolo de pârleazul divin, nu mai pot reveni la ce-au fost, nici în vise, care ele deja au murit! Timpul Evei s-a închis peste Adam, sau totul este invers, fapt ce înseamnă acelaşi adevăr. C-au existat, ei, cândva, în paradis, dar totul pare că n-a existat niciodată. Un duh înaripat o să-i împreune pentru ce, pentru crima primului lor născut, săvârşită asupra fratelui său? Să se repete, la fel, condiţia umană, veşnic imprevizibilă? Dar chiar dacă el şi ea s-ar ruga să fie iertaţi de Tătânele Ceresc, dacă s-ar ruga, unul de altul, să se ierte, ar mai putea ei reveni în condiţia paradisiacă?.. Acum, poate fi acest acum mâine, când ei n-o să mai fie? Viaţa lor este ireversibilă! Surzi, muţi şi orbi, o să se ducă, în ziua de mâine, sub pământ! Acolo unde trestiile nu mai gândesc. Şi chiar îşi pierd şi memoria! Ies din timp, ei, paradisiacii fără de moarte. Chiar fără trufia de a muri, care nu mai rimează cu trufia de altădată, de a iubi, mâncând mere! Desigur, că întotdeauna, mai există o speranţă: zămislitorul tuturor celor văzute şi nevăzute să-l aducă pe lume pe Iisus! Şi utopica iubire să prindă o viaţă concretă, şi o nouă Cântare a Cântărilor să se mai poată ivi, iar el şi ea să se poată, din nou, regăsi, unul în inima celuilalt, nu în somnul de veci, nu, ci în puterea de a nu-şi mai putea cunoaşte, în veci, mormântul. Căci clipa cea din urmă n-ar mai exista! Soarele n-ar mai rugini. Ei, soarta lumii n-ar mai fi împăiată! Şi astfel în exilul de la Est de Eden n-ar mai exista moarte. Iar soarta s-ar învălui în visele lor luminoase.
Asta e cartea lui Rudy Roth.
Asta e lumea lui. Plină de împlinirile şi întrebările mai deocheate ale dragostei. Talentul poetului se vede şi atunci când e vorba de Adam şi Eva – din ziua de azi.
[/et_pb_text][/et_pb_column_inner][/et_pb_row_inner][/et_pb_column][et_pb_column type=”1_3″ _builder_version=”3.25″ custom_padding=”|||” custom_padding__hover=”|||”][et_pb_testimonial author=”Acad. Dumitru Radu Popescu” portrait_url=”https://rudy.ro/wp-content/uploads/2020/12/dumitru-radu-popescu-0d4a1372-9e22-431b-a7f7-536f436e4ce-resize-750.jpeg” _builder_version=”4.5.3″ _module_preset=”default”]
S-ar putea să fie vorba în cartea lui Rudy Roth de un nou Adam, şi de o nouă Evă, aflaţi în clipele lor divine, cuprinşi de certitudinile dăruite de Tătânele Ceresc, dar şi de incertitudinile magice ale mărului! S-au născut ei dintr-o şoaptă divină? Dar atunci de ce par ei sortiţi unei treceri şi tăceri misterioase? Este Ea vocea-vocii adamice, sau este ecoul primului şi singurului om paradisiac?… Sau este legătura dintre ei un fel de topire dintre două inimi total deosebite?
[/et_pb_testimonial][/et_pb_column][/et_pb_section]