Neîndoielnic că-n diminețile,
Când visele se deșiră imaterial
Sub o peliculă subțire de lumină
Și când niște orizonturi veștejite
Ne aștern răsăritul pe piele,
Te iubesc…
Neîndoielnic că și-n zilele,
Când ploaia aruncă pe cer
Curcubee improvizate,
Și când lumina-și prelinge incertitudinile multicolore,
Peste imaterialul îmbrățișărilor noastre,
Te iubesc…
De fapt,
Cred că te iubesc
Până și în nopțile
Când, învelită în singurătățile mele,
Îți lași insomniile
Să mi se târască pe tâmple
Iar atingerea cenușie a sărutului tău
Mă decojește de orice urmă de rațiune.
Porto Cristo, Mallorca, Spania – 17 iunie 2013
(publicată în Vatra Veche, nr.7(115), iulie 2018, p.12)