Mi-aş sădi indignarea pe un pat oarecare,
Lâng-un trup de femeie, îmbâcsit de iubire,
Ca-n atingeri flămânde, consumate în porții,
Să mă lepăd de tine și de-a ta amintire.
Și mi-aș smulge din tâmplă orice semn de iubire,
Şi mi-aş vinde trecutul, cu un pol şi ceva,
Ca-n absența lui noi din a mea amintire,
Să fiu una cu soarta, și cumva fără ea.
Evident că aș face-o, de aș ști să simt altfel,
Sau să fiu un bărbat de trăiri parțiale,
Un bărbat ce există doar în starea de sine
Și nu-n starea de tine, sau de visele tale.
București, România – 13 mai 2007
Publicată în Discobolul, nr.244-245-246, aprilie-mai-iunie 2018, p.97