Pentru că mâna lui Dumnezeu
M-a smuls coapsei pământului,
Amprenta de lut a atingerii tale
Mi-a fost mereu una cu sensul iubirii.
Și pentru că la Facerea Lumii,
Clopote de ţărână mi-au vestit începutul,
Ecoul lipsit de vlagă,
Ce ți-a tivit neputința
Mi-a fost mereu
Una cu Întâia Chemare.
Astăzi însă, când visul tău
E doar un ornament oarecare
Pe altarul cioplit al ereziilor mele,
Mă lepăd prin tine
De toate picăturile de ploaie strâmbă
Care mi-au mohorât însingurările.
Palma de Mallorca, Spania – 18 mai 2013
(publicată în Arca, nr.7-8-9(340-341-342), 2018, p.189)